Obsesia 32: Opium Tea

În timp ce te aştept pe tine sau pe alta, mă gîndesc numai la ea… Mereu mă gîndesc la ea și la cît de tare trebuie să vă urască pentru că nu e în locul vostru.

Era o toamnă cu iz de nuci și pocnete de castane pe asfalt, cînd te-am cunoscut, Delia, culorile apusului cădeau pe chipul tău cu o indiferență posacă. Tot astfel și eu ți-am admirat frumuseţea, de la asta nu se poate opri nici un bărbat. O frumusețe cu două tăișuri ca a unui cuțit de oțel. E mai bine că nu înțelegi de ce rămîn unii bărbați rigizi în fața ta, ca statuile fără membre, înțepenite în muzee. Te-ar apuca să te frămînte de undeva, din adîncul tău, ca să vadă dacă ești reală, dar le impui o anumită distanță. Erai prea rece și prea șlefuită chiar și pentru gusturile mele. Dar știam de la Maia că e totul o aparență. Poate altădată m-aș fi transformat și eu în om de piatră de dragul tău, dar știi bine c-a fost o prietenie interesată între noi. Erai prietena ei și din punct de vedere emoțional nu puteam să reacționez la sufletul tău mai mult decît aș reacționa la un fotoliu bine căptușit, elegant, confortabil, dar prea comod. Îmi plac fotoliile, ți-am spus? De-aceea și am atît de multe în casă. Parcă simt nevoia să știu clar că am unde mă prăbuși atunci cînd doresc.

Ești frumoasă, da. Cine nu e în ziua de azi? Te-am surprins de multe ori în aparatul meu, de fiecare dată altfel, mă-nvîrteam în jurul tău cu camera, ca și cum aș fi vrut să mă-nvîrtesc în jurul Maiei. Ți-am zis că mereu mă gîndesc la ea, deși o alung din mintea mea mai des decît mi-aș dori cu adevărat. Pe ea aş fi vrut s-o încremenesc în imagini, dar se ferea întotdeauna de aparatul meu. Trebuia să o iau prin surprindere, altfel mi-ar fi făcut scandal.

De ce nu-mi spui unde e? Dacă măcar e fericită. O dată, la începuturi, cînd nici nu mă cunoștea, i-am atins cu mîna şira spinării, n-am putut să mă abţin, avea un spate frumos, o pielea întinsă, niște oase fine, fragede, de parcă s-ar fi frînt. Era doar o aparență. Sub delicatețea aceea se ascundea o rezistență de campion. S-a întors foarte iute către mine, m-a săgetat cu privirea şi imediat m-am trezit cu o palmă răsunătoare pe obraz. O palmă grea de handbalistă. M-a durut vreo două ore obrazul, dar eu am fost fericit de durerea aia, iar usturimea mi-a făcut-o mai dragă. Avea reacţii de felină tot timpul la pîndă, parcă atentă să n-o atace cineva, să nu-i facă cineva rău. Jap! cînd ți-era lumea mai dragă.

Nici nu vreau să mă gîndesc ce i-ar fi făcut cuiva care ar fi rănit-o cu adevărat…

Hai să ne facem de cap în seara asta în amintirea ei! Să-mi spui de bărbatul ăla al tău care ţi-a futut viaţa, că are părinţi netrebnici și risipitori. Fă-mi un ceai și așază-te lîngă mine, povestește-mi orice, dar orice… trage pătura aia grena, încă nu e vreme de făcut focul în sobă, dar toamna aduce cu ea și miros de frunze jilave. Cu Maia era invers, eu stăteam în fotoliu și ea la picioarele mele. Se așeza ca o pisică și-și lipea fruntea de genunchii mei. Stătea așa fără să scoată un sunet vreo cinci minute, doar îmi îmbrățișa picioarele. Și-n timp ce tăcea, de fapt îmi vorbea, să nu mă crezi nebun, dar îi auzeam sufletul cum se lasă păgubaș la picioarele mele, renunță la tot pentru mine, pentru clipa aia amară, pentru clipa aia unică, pe care numai ea a știut s-o savureze.

Și singurătăţile, marile singurătăţi, Delia, nu aduc numai monştri, aduc şi înţelepciune, şi pasiune, şi tandreţe, şi… Dacă ai mai mult timp cînd vii, poate vedem marea împreună. Și mie îmi e dor de ea.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :