Obsesia 29: Trădare prin SMS

43Am inspirat adînc şi mi-am spus de nu ştiu cîte ori ”Te iert pentru absolut toate faptele tale. Te las să pleci din viaţa mea, iar eu păşesc înainte cu încredere”. Şi iar respir, inspir, respir, inspir… Un alt exerciţiu pe care îl recomand pacienţilor mei. L-am testat pe mine de nu ştiu cîte ori, dar de data asta nu mi-a ieşit. Mă frustrează îngrozitor gîndul că am simţit de la început, dar nu mi-am ascultat intuiţia. Ah, de ce?! Niciodată nu m-am înşelat cînd am intuit ceva negativ. De ce am ignorat de data asta, de ce?!

Nu regret, dar recunosc că am izbucniri furibunde cînd investesc timp şi sentimente în oameni şi apoi am senzaţia cumplită de trădare. Să fii trădată, nu! Stomacul mi se strînge gata să evadeze din mine de scîrbă. Mă simt ca o proastă, o proastă care a intuit că ce începe prost se termină şi mai prost, o proastă care s-a luptat cu limitele toleranţei şi ale compasiunii, o proastă care şi-a pus singură un şarpe la sîn şi l-a hrănit, lăsîndu-l s-o otrăvească.

Aşteptam ca o leoaică în cuşcă o confruntare faţă în faţă, cu impresia infantilă că este un act de curaj, de demnitate, de siguranţă… Faţă în faţă, desigur, tot ce reuşesc să fac este să dau penibilului dimensiuni alegorice. Apoi rămîn să mă întreb singură… de ce?! De ce nu m-am oprit, acceptînd că nu trebuie să faci din mizeria altora propria-ţi mizerie?! De ce nu am refuzat să cobor în mocirlă, ştiind sigur că nu poţi ieşi de acolo nepătat şi fără acel miros fetid al micimii celor cărora agresivitatea, ofensiva, cuvîntul greu şi iraţionalitatea sunt singurele unelte în propriile lor războaie cu proprii lor demoni! De ce?

din alte vremuAm învăţat acum că acolo unde începe o luptă care nu îţi aparţine, pentru motive care nu sunt ale tale, cu mijloace pe care le deteşti, e sănătos să întorci spatele şi să mergi înainte, pe un alt drum. Acolo unde idei diferite, sentimente contradictorii, nesiguranţă şi teamă îşi fac loc în cel pe care îl socoteai al tău, acolo este locul unde nu trebuie să fii. Fără resentimente, fără teamă, fără ezitare.

Mîndria, orgoliul, cuvintele nerostite, sentimentele rănite, uneori e bine să îţi rămînă ţie. Altfel toate riscă să fie mînjite de nesiguranţă, frustrările, meschinăriile şi sentimentele rănite ale cuiva căruia oricum nu-i pasă. Acel cineva a concediat relaţia noastră cu un sms.

Oh, da, rîzi, e prima dată la mine! Şi ultima.

Aveam nevoie de acest şut în fund. Lumea este un ocean de posibilităţi pe care le-am negat şi pe care mi le-am refuzat fiind fidelă unei singure persoane. Condamn fidelitatea împinsă în absolut. Condamn negarea propriei fiinţe care urlă sugrumată de rutină.

Viaţă, pregăteşte-te că sosesc! Următorul, vă rog.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *