Obsesia 28: Femeia-cimitir

N-am înțeles niciodată ce găseau bărbații la ea, de ce voiau să moară între coapsele ei cam lăsate sau de ce voiau ca ea să-și miște pentru ei șoldurile cam prea voluptoase pentru gusturile mele. Nici țâțe n-avea. O femeie fără țâțe e tot atât de neterminată ca și autostrăzile din România. Ea se simțea pe jumătate femeie și făcuse o obsesie din a demonstra că poate avea orice bărbat îi iese în cale. Și iată că ăia mureau în ea pe capete, cădeau ca muștele atrase de mirosul de cimitir al sexului ei. Se povestea că avea o șoaptă drăcoasă, că avea cracii fierbinți, că nici nu mai conta că era urâtă ca un travestit – deși am văzut și travestiți reușiți. Și cine murea în ea? am întrebat năuc și curios de expresia tocmai auzită. Asta se întâmpla acum un an și jumătate.

Așa a apărut legenda femeii –cimitir care a crescut precum numărul mormintelor după o revoluție. Și apoi toți au vrut să-ncerce, să vadă dacă și ei pot muri în ea. Un lanț nesfârșit de morți. Devenise amuzant. Și tu ai murit, mă? l-am întrebat pe un puști, din calculele mele cu zece ani mai tânăr ca ea. Și eu, spunea ăla amărât. Exista, iată, un cimitir ambulant deghizat în femeie și toți deprimații, sinucigașii și liceenii fără ocupație îl căutau ca să moară pentru a reînvia.

Noroc că erau prea mulți morți-vii în orașul ăla și într-o zi femeia-cimitir și-a luat coapsele și șoldurile și-a plecat. Undeva unde nimeni nu-i cunoaște trecutul, acolo unde nimeni nu știe că aproape un oraș întreg zace îngropat între coapsele ei. Nici acum nu i s-a încheiat legenda, se spune că simțindu-se jumătate-femeie, s-a transformat într-o seducătoare, numai că eu sunt mai sceptic în privința asta. Seducătorii nu au acte publice de seducție. E o chestie naturală, ba chiar selectivă, nu omoară așa la grămadă, pentru că se întâmplă să n-aibă țâțe.

Se mai întâmplă și accidente.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *