Obsesia 27: Măștile

Mă surprind adesea, ca şi acum, prinsă între două nehotărîri.

Nehotărîri, da, pentru că nu mă pot hotărî pe cine să iubesc mai mult: pe mine cea ieşită în zori din negura nopţii, cu ziua conştiinţei mereu trează, luminată de adevăr (un adevăr al tuturor) sau pe mine cea din poalele însmolite ale penumbrei, soaţa a lui Mabus, sora fogg-ului mereu tăinuitor de nelegiuiri în cenuşiul promiscuităţii şi cu zîmbet rece şi ascuţit precum colţii demonicului înfipţi în carnea cuminţeniei.

Mă chinui mesianic în pînza dintre cele două. Ba chiar uneori aş putea să jur că sîngerez de undeva de sub inimă. Ironic sau nu, şi slova, cu tot cu sfinţenia ei suferă ca şi mine, de dorul hotărîrii, neştiind dacă şi lui, răstignitului i-a curs umoare dătătoare şi atît de purtătoare de viaţă sau au  curs pe rînd, apa şi apoi roșul sîngeriu (după transparență sau opacitate).

Chiar şi acum îmi este suferindă coasta cu pricina, trăîând enervant, ba înspre locul de unde a fost smulsă, ba înspre fiinţa aceasta nou plămădită între două gîndiri şi răzgîndiri. Şi iată că tot nu ştie de stăpîn. Singura care o ţine în laț este nehotărîrea mea.

Parcă mă şi văd, otova, în miezul zilei, purtînd pe un picior un ciorap cuminte, dintr-un banal poliester, ţesut la rîndu-i din două feluri de fibră, iar pe celălalt, mătase diafană, rafinată, amintindu-le tuturor de sublimul Eros. Poate doar aşa l-ar îmbrăţişa şi pe el ceilalți la lumina zilei, pe el cel care de-atîtea ori i-a înconjurat cu amor în locul perfidei şi insipidei aparenţe.

Mă zbat mereu între aceleaşi două femei, încercînd să mă eliberez de conformism ca dintr-o carceră. În timp ce una tînjeşte după admiraţie, aproape instantaneu, cealaltă moare de dorul însingurării şi al indiferenței. Una iubeşte să fie mereu pe drumul drept, cealaltă se consumă în focul propriului viciu, ego-ul, strigînd mulţimii futu-vă-n… Una admiră florile, cealaltă le rupe petalele, mestecîndu-le apoi în frămîntările sălbatice dintre eros şi thanatos.

Femeia-zi respiră prin familia ei, dar femeia-negură îi vrea cît mai departe, de dragul jocului de-a libertatea şi a ispitei libertinismului. Femeia-zi mai roşeşte şi acum cîteodată la auzul limbajului trivial, pe cînd femeia-negură respiră fumul decadenței între două episoade de voyeurism.

Una dintre ele se îmbracă urmînd reguli, cealaltă iubeşte frivolitatea. Femeia -zi din mine şopteşte reţinut printre dinţi, ”cum vrei tu”; cealaltă repetă frenetic, nesătulă ”mai jos, mai jos, mai vreau”. Femeia-zi, caldă şi iubitoare, pură şi luminoasă, sărută gingaş cu nesaţ obrazul alb şi fraged al odorului. Femeia-negură nu poate fi decît amoreza, curtezana mereu disponibilă pentru el, nesătulă de gura lui deschisă pe care o cercetează adînc, prelung cu un sărut franţuzesc.

Şi n-aş uita să mai scriu şi altele dacă n-aş simţi că cele două îşi dau mîna într-o scurtă şi temporară pace. Privind înapoi trăiri din trecut, găsesc cu uimire că şi mama, neobositul împăciuitor, cea care fără să ştie m-a sfătuit  să-i îmbrăţişez pe ceilalţi din şi în fiinţa mea, cu bune şi cu rele, nu mi-a spus decît un singur lucru:  că pot fi oricum şi orice îmi doresc. Oricîte versiuni aş avea, aş adăuga eu.

”Şi zăpada e albă, şi tot e plină de rahat de cîine la un moment dat”, spunea ea şi n-am de ales decît să accept antiteza, ca o confirmare a  necesităţii armistiţiului atît dintre cele două femei, cît şi dintre albul zăpezii şi rahatul de cîine. Se pare totuşi  că  stă să înceapă întîia noapte de război, de după armistiţiu, căci n-aş putea să spun că iubesc zăpada cu tot ce înseamnă ea pentru mine mai puţin, sau nici măcar la fel de mult ca pe cîini.

Îmi este clar. Nu sunt în stare să decid glasul cărei dintre  femeile din mine mă atrage mai mult, căci una mă îmbie melodios fredonînd cîntecul inimii, iar cealaltă mă convinge cu vocea raţiunii. Şi cum să fac?

Și oare cîte mai suntem?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. salutare şi felicitări. Este foarte tare acest articol şi tin să întăresc cele spuse de tine. Dacă ştii cum să devii cât de cât un bărbat atrăgător femeile vor fi interesate de tine. Sunt femei frumoase care se uită şi care caută bărbaţi mai puţin frumoşi dar care au un caracter şi o personalitate mai puternică.succes în continuare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *