Obsesia 16: Grătarele

11816859_796223187164136_8058821601389114359_nSîmbătă perfectă e cea fără vizite simandicoase nicăieri, fără vezi să-ţi pui la costumul ăla parfumul ăla şi n-am înţeles niciodată de ce nu porţi cravata ca tot omu’, același refren al ei, acelaşi răspuns mut al meu: mi-e să nu-mi vină ideea să mă spînzur! Fără hai la prietena mea, Delia, la un grătar, ca bărba-su e priceput la mici. Să-l ia dracu și căca-m-aș în micii lui, plus că n-am văzut o femeie mai îngîmfată ca Delia. Sigur, după propria ei percepţie, este frumuseţea întruchipată și deşteptăciunea fără asemănare, după a mea e doar o altă blondă bășită, vopsită prost şi isterică pe deasupra. Se crede sofisticată, o suspectez că e doar o plictisită de soț și de urechile ei clăpăuge pe care și le ascunde sub păr. Asta n-o împiedică nicicum să-i alunece ochii spre mine, îmi prinde mereu privirea şi-i gîlgîie glasul în semn de cochetărie cînd sunt în vizită, eu – sictirit de viaţă, nevastă-mea triumfătoare că a reuşit să mă scoată din lumea mea.

Scenariul e mereu acelaşi: sun la uşă, mă răzbun, de fapt, pe sonerie, apăs fără să-mi mai iau degetul, pînă cînd apare Delia, gătită precum bomboana de pe colivă, cu un zîmbet care îi lărgeşte faţa și-mi încrețește mie mațele. „Vă aşteptam”, zice și prima fracţiune de secundă mi-o acordă mie. Apoi deschide ușa larg și ne face loc să intrăm. Ridic şi io din sprînceană promiţător și-i pun în brațe o sticlă de vin.

Da, fă, o să te fut şi pe tine într-o zi, numai aşa de-al dracu’, să vă stric prietenia, şi pe urmă o să beau o bere cu bărbată-tu şi o să-i spun că oricum nu face grătare bune. Și-o să mă răzbun astfel pe toate sîmbetele mele libere pe care mi le-aţi distrus, ăla, cu discuţiile lui idioate despre fotbal, tu, cu transparențele tale provocări şi cu rujul ăla strident ale cărui urme le-aş vrea fix pe p…a mea. Iar nevesti-mii ce dracu să-i mai zic, că oricum dacă se prinde n-are ce face, o să fie prea supărată pe tine, ca să mai fie şi pe mine.

Dar sîmbăta asta e a mea. O să stau tăvălit în fotoliu ca belferii, e cald în casă şi linişte, în sfîrşit linişte. Nu mai aud respiraţia nimănui altcuiva. O să ascult ce muzică vreau şi n-o să urle nimeni la mine să o schimb sau să o dau mai încet.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Ilie Radu spune:

    fooooarte adevărat 🙂

  1. 24 mai 2012

    […] Obsesia 16: Grătarele […]

Comentează :