Oamenii-idee și oamenii-cifră

margoÎmi plac poveştile oamenilor pe care am onoarea să-i ascult. Îi descopăr pe ei, aşa cum mă descopăr pe mine ascultîndu-i, regăsindu-i sau descoperind lucruri pe care nu le ştiam sau nu le vedeam.

În aventurile mele printre oamenii pe care într-un fel sau altul îi cunosc, descopăr tot mai mult că pot să desenez două portrete ale lor. Oamenii-idee şi oamenii-cifră. Iniţial i-am numit oameni-poveste şi oameni-statistică, dar la o analiză mai atentă am regăsit într-o mai mică sau mai mare măsură poveste şi statistică şi la unii şi la celalți. Şi atunci i-am descompus pe fiecare în unităţile care îi caracterizează în discursul lor, în felul lor de a privi viaţa şi alţi oameni.

Omul-idee este fiinţa care visează, care vorbeşte despre lucruri căutînd adevărul despre ele, este cel ce vede mai mereu partea pozitivă a lucrurilor şi gîndește situaţiile în funcţie de soluţiile pe care și le imaginează.

Omul-cifră face planuri, caută erori, greşeli, mai multul sau mai puţinul, vede numai ce-ar putea să nu meargă şi situaţiile le gîndește în funcţie de problemă.

Pot să stau cu orele şi cu unii şi cu ceilalţi să discutăm un subiect, dar omul-cifră mă plictiseşte repede fiindcă există clişee pe care le foloseşte indiferent de subiectul pe care îl abordăm. Dar omul-idee, visător incurabil, iubitor de poveşti, acesta este o sursă inepuizabilă de viaţă în toate formele ei. Nimic nu pare să aibe limite, totul este posibil, obstacolele sunt doar greutăţi inerente şi vor fi tratate ca atare fără a ne opri la ele decît ca să ne stîrnim în explozii de rîsete atunci cînd imaginăm planurile a, b, c, de şi e şi combinaţii ale acestora, planuri care să transforme situaţia concretă într-o altă experienţă din care fiecare pleacă acasă zîmbind şi cu cel puţin o mie de alte semne de întrebare.

Omul-idee este privit cu ochiul critic al omului–cifră, care consideră că lucrurile serioase trebuie apucate bine de o aripă, scuturate şi rezolvate într-un fel. Cînd intervenţia unor necunoscute le dau acestor oameni planurile peste cap, ei vor fi ca naufragiaţi pe o insulă stearpă de unde nici o idee nu pare suficient de bună să le rezolve problema, fiindcă nu au imaginat-o, nu au cântărit-o şi nici evaluat-o în vreun fel, aşa cum ar fi făcut omul-idee.

joie de vivreOmul-idee se înconjoară de alţii ca el şi cîţiva oameni-cifră pentru un echilibru, îi va asculta cu umor şi curiozitate pe toţi şi apoi va inventa cîteva poveşti de rezervă cu care să răspundă enigmelor pe care i le aruncă viaţa din cînd în cînd. Omul-idee, fugărit de lei, se va urca în primul copac şi va urca pe FB o fotografie la care să rîdă împreună cu ceilalţi cînd primejdia va fi trecut.

Mie îmi plac şi unii şi ceilalţi şi de la fiecare am cîte ceva de învăţat. Dar simt o reală tristeţe privind fetele încruntate ale oamenilor-cifră, înecaţi în calculele lor, neputincioşi în fața hohotelor puerile şi nerealiste ale oamenilor-idee care îşi trăiesc viaţa cu capul în nori.

Depinde de noi dacă să ne facem viaţa un vis colorat sau o statistică plină de săgeţi ameninţătoare care arată veşnic în sus sau în jos.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. dan spune:

    intre cei doi oameni , matematic vorbind, ar fi omul-echilibru. Lui am putea sa-i dam valoarea 0. Zero cel din mijlocul 1 si -1, dintre infinit si minus infinit. Dar cred cumva ca omul-idee e undeva sub zero , putin mai sus de omul-cifra. Amandoi tind catre zero. Zero fiind considerat „ceva”, nu „nimic”. Echilibrul in care a aparut viata am putea spune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *