Oameni și pietre

Two-Stone-HeartsStăteau lipiți, fiecare pe de o parte a zidului de piatră și își vorbeau mereu de ce le era dor…

– Unde ne regăsim cînd ne vom rătăci?

– Ai de gînd să mă pierzi? întrebă ea șăgalnic.

– …aș vrea să fii într-un loc doar de mine știut, să te aflu doar eu așa cum te-am găsit.

– Unde se termină infinitul și începe cerul să se îndoaie, acolo ai să mă găsești, așa i-a spus, apoi a pus în grabă niște rînduri pe o foaie, și a plecat grăbită spre apus.

A așteptat-o mult fără să știe că ea nicicînd nu va mai reveni, mai bine citea tot de pe hîrtie, dar biata piatră carte nu avea de unde ști.

“Am alergat, bătînd pămîntul
Pînă la cer, apoi m-am–ntors;
Era închisă ușa, probabil era cea din dos…

stone-heart-rollingstone-dead-wieght1Apoi am mers agale, doar pe jos
Aripile-mi erau frînte
Am încercat să strig, dar n-avea rost…
Am șezut cuminte pe un dos de piatră
Nu era de moară, nu era de apă,
Eram doar o fată sub o piatră moartă.”

Morala: …uneori, pietrele au inimă, iar oamenii sunt pietre.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :