O lume minunată în care veți găsi cărți și copii

12718134_345335958923344_5993279958081997173_nCred că a-ți plăcea să citești este un dar primit la naștere, tot așa cum te naști cu un talent sau altul. Deunăzi, vorbeam cu un prieten care se plîngea că nici unul dintre cei doi fii ai lui nu are pasiunea cititului, deși el și soția lui au citit și citesc în fiecare seară și au o casă plină de cărți. La vîrsta fiilor, trecută de două decenii, era deja tîrziu să-i mai învețe. Și nu înțelegea unde a greșit. Nu am știut să-i răspund.

Fiica mea s-a născut și ea într-o casă cu mii de cărți, dar și cu trei computere, căci, prin natura meseriei, și eu și soțul meu lucrăm cu cărțile pe computer. Am avut tot timpul în casă tehnologie accesibilă copilului și nu i-am interzis niciodată să o folosească. Dar alegerile ei pentru petrecerea timpului liber au fost mereu în ordinea: citit o carte, ieșit afară, televizor, computer, tabletă, telefon.

Nu i-am impus să facă una sau alta, doar i-am recomandat, la cererea ei, cîte o carte din bibliotecă cînd nu știa ce să-și aleagă și, da, i-am făcut observație cînd a venit cu cărți împrumutate de la biblioteca școlii – cărți pe care le aveam și noi acasă, dar pe care le împrumuta (am înțeles într-un tîrziu) din dorința de a fi și a face ca ceilalți colegi.

10616174_854183717966387_567613545950378266_nNu neg că i-am vorbit de cînd o purtam în pîntece și i-am citit și recitat versuri pe măsura ochișorilor ei curioși încă de la prima băiță, dar nu am depus un efort deosebit în a o învăța să prefere cărțile. Ba chiar am opus rezistență cînd a început să descifreze primele litere la 3 ani. Inutil demers, căci trei ani mai tîrziu își nota, în jurnalul ei de lecturi, primele opt cărți de literatură pentru copii citite cap-coadă. Nici măcar nu i-am oferit un model luînd cartea în mînă și citind ostentativ în fața ei, pentru că timpul alocat fiicei mele era al ei, nu al meu. În schimb am citit (la început numai, pînă cînd viteza ei de lectură a depășit timpul meu liber) toate cărțile pe care i le-am recomandat.

Și atunci mă întreb cum să-i răspunzi unui părinte care așteaptă de la tine, ca de la un specialist, un sfat care să-l învețe cum să-și determine copilul să citească. Nu știu! Repet, cred cu tărie că, așa cum un copil născut cu înclinații către muzică va face oricînd orice îi va sta în putință să fie în preajma muzicii, tot așa un copil dornic să citească va sta în preajma cărților.

Însă, în anii în care am fost la catedră, am aflat că această înclinație poate fi stimulată să apară și să se dezvolte. Atunci am încercat tot felul de tertipuri pentru a-mi determina elevii să citească. Au citit. La unii a fost pură obligație școlară și, odată cu dispariția solicitării exterioare, a dispărut și obiceiul, la alții s-a transformat într-un mod de-a fi. Nu am schimbat predispoziția nativă nici a celor din prima categorie, nici a celorlalți.

nooks in hintaȘi am mai aflat că depinde de noi, ca adulți, dacă reușim să le dezvăluim copiilor valoarea cărților. Dacă tu – părinte, dascăl, mentor sau orice rol ai avea – știi să răspunzi la o întrebare prin trimitere la cărți, nu la Google sau opinia nu știu cărei vedete, copilul care ți-a fost dat spre educare va căpăta încredere în cărți și le va căuta. Dacă în discursul tău educativ vei pomeni titluri și autori, copilul va deveni, la un moment dat, curios să descopere acele titluri și acei autori. Dacă frumusețea unei povești va izvorî din paginile unei cărți, și nu din desenele animate, atunci copilul va prefera să-și creioneze singur imaginile, fără a primi de-a gata chipul eroului preferat.

Și, dacă niciodată copilul nu va răspunde dorinței noastre de a citi, merită iubit pentru toate celelalte calități ale lui și acceptat cu toate celelalte talente, căci a citi este important, însă a fi om este vital.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *