„O lume ieşită din minţi” – de Ken Robinson

o-lume-iesita-din-minti_1_fullsizeNoi, părinţii, purtam pe umeri în mod real responsabilitatea pentru cum va fi lumea în care trăim. Felul în care copiii noştri învaţă să rezolve situaţii, să creeze, să interpreteze lumea, să dăruiască şi să primească este exact ceea ce vor trăi când vor deveni adulţi.

Ei sunt oglinda noastră, vrem sau nu, aşa cum felul în care arată pe strada bărbatul meu mă reprezintă, de fapt, pe mine şi invers.

Introducerea asta este de fapt pentru o carte care m-a lăsat cu „wow” pe buze şi în suflet, „O lume ieşită din minţi” scrisă de Ken Robinson. Tipul ăsta e specialist pe zona de dezvoltare personală şi în mod special merge pe latura creativă. Nimic extraordinar pînă acum, sunt mulţi ca el. Pînă cînd a scris cartea asta care explică prin argumente bune, cronologic şi documentat, cît să nu te ia somnul şi cu suficiente detalii cît să nu îl consideri superficial, cît de vitală este creativitatea pentru dezvoltarea de fond a individului şi implicit a societăţii.

Ceea ce mi-a atras în mod special atenţia este ideea că dacă îţi găseşti drumul care ţi se potriveşte, potenţialul tău creativ este nelimitat. Pentru asta, evident, este nevoie ca educatorii, formatorii celor mici să fie capabili să modeleze indivizi, nu mase. E nevoie că educaţia să fie centrată pe individ, nu pe mase de indivizi. Accentul să se pună pe calitate şi diversitate, nu pe cantitatea de informaţie. Aceasta îmi aduce aminte, de exemplu, de felul în care ni se predau nouă materii precum chimia sau fizica. Ai fi fost în stare să iubeşti formulele acelea odioase care nu rezonau cu nimic? Ei bine, cu puţină îndemînare şi pasiune, se pare că poţi să faci chiar şi un copil de 8 ani să viseze că va studia chimia. Îi explici că totul în jur este materie de mai multe feluri care se combină pentru a ne da nouă infinite posibilităţi de forme, structuri, texturi etc… Apoi intervin legile fizicii, apoi îl pui să amestece apa cu uleiul. Gata experimentul!

pusicatRevenind, Robinson pleacă de la un fapt constatat şi revelator: toţi copiii se consideră a fi foarte creativi (încearcă dacă nu crezi) şi foarte rar vei găsi adulţi care să gîndească aşa despre ei. Ce se întîmplă? Unde este ruptura? În educaţie, va spune el pe parcursul cărţii, fiindcă „fiecare dintre noi are capacităţi creative uriaşe, ca un rezultat firesc al faptului de a fi fiinţă umană”. Mai departe o să susţină ideea că da, creativitatea poate fi eliberată sau reînvăţată şi asta este extraordinar… Sigur, ar însemna să promovăm o adevărată cultură în acest sens şi să începem prin a nu mai cenzura elanul de curiozitate al copiiilor noştri sau prin a cere învăţătorilor lor să nu îi mai taxeze atunci cînd au opinii diferite decît cele cu care ei sunt obişnuiţi. Pe bune, de 150 de ani Eminescu încă este interpretat în acelaşi fel?! Şi dacă îi întrebi cum au ajuns la acea opinie, nu vor şti să răspundă pentru că nu sunt încurajaţi să se exprime, ci să înveţe modele consacrate, care se evaluează cu puncte/note, calificative etc.

Robinson pledează pentru a ne învăţa copiii şi chiar pe noi să vorbim ceea ce gîndim, aşa cum gîndim, fără teamă de cuvinte. Creativitatea este un act individual, dar şi un fapt de colaborare. Egoismul, egocentrismul rareori duc la evoluţie. Chiar dacă nu îţi pasă de părerea celuilalt, s-ar putea uneori chiar răspunsul său „greşit” să te ducă mai aproape de soluţia pe care o cauţi.

Spre final intră puţin şi în zona de leadership creativ şi cultură organizaţională de tip creativ, interesant pentru cei care sunt încă acolo.

Închei cu un paragraf grăitor şi sper că v-am stîrnit la citit!

„Individualismul natural se bazează pe presupuneri complet diferite. În această viziune, fiecare copil este, de la natură, un individ unic, înzestrat cu talente şi sensibilităţi înnăscute. Educaţia ar trebui să scoată la iveală aceste calităţi, şi nu să le sufoce cu ideile şi valorile lumii adulte. Educaţia nu ar trebui să vizeze în primul rînd cunoaşterea, ci ar trebui să fie centrată pe copil.”

Mulţumesc bibliotecii personale Alina Duna pe care o puteţi citi şi voi aici cu un interviu! 🙂

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :