O fi bîrfă, dar nu știm noi

more coffee pleaseSă începem foarte simplu spunînd că nu există om care să nu bîrfească, dar că, spre deosebire de bărbați, femeile n-au nici o limită atunci cînd vine vorba despre răutăți gratuite, de șușanale la cafele, comentarii și critici negative, invidii cu spume la gură, boscorodeli care anunță viitoarele băbuțe de cartier și exagerări inutile. Bărbații au alte treburi, sau cel puțin așa îmi imaginez că ar trebui să fie. Depinde cît sunt și ăștia de ocupați. Depinde ce cărți au citit în tinerețe. Și unii și alții. Și cred că este o legătură foarte strânsă între educație și bun simț. Să știi cînd anume să vorbești și cînd anume să taci, dacă nu vrei să ajungi în mijlocul unor situații extreme.

Îmi amintesc de un episod din CSI, în care un bărbat ce muncea foarte mult venea acasă atît de obosit încît, ca să nu mai suporte pălăvrăgeala continuă a nevestei, îi punea somnifere în ceai să poată prinde un pui de somn cinstit, pînă cînd într-o seară, enervat de aceeași placă nesuferită despre cum nu are ea parte de atenția lui, a greșit doza și a ucis-o în mod accidental. Dumnezeu s-o odihnească în pace că mari belele i-a mai făcut nepotolita gură!… Și cînd te gîndești că ar fi putut rezolva totul cu o simplă mîngîiere…

O fi bîrfă, dar nu știm noi

Într-o lume năpădită din ce în ce mai mult de small-talkings, cel mai bine este să păstrezi discreția și să te înconjori de oameni la fel de discreți ca și tine. Țin minte mici episoade în urma cărora am preferat să dispar dintr-o zonă cu mai multe femei, nemaiputînd suporta mărunțișurile care le preocupau și, mai ales, felul în care abordau anumite probleme, în timp ce în alte părți ale lumii chiar se întîmplau tragedii. Dar dacă puteam să trec lejer peste fleacurile muierești gen smacuri, rujuri, tot ce era fashionable și de purtat într-un anumit sezon sau următorul, sau pe cine și cum au mai prins paparazzi, nu m-am putut împăca niciodată cu discuțiile în care acestea-și bîrfeau soțul, prietenul, iubitul, amantul sau cum mai voiau ele să-și numească bărbatul din viață. După ce individa respectivă îl făcea harcea-parcea, mă lua o milă cumplită de el și de vreo cîteva ori chiar am înțeles de ce unii bărbați își părăseau nevestele, de obicei pentru prietena lor cea mai bună, care neveste îi făcuseră deja și acesteia capul calendar cu defectele lui, pînă cînd prietena respectivă, probabil din curiozitate, dorise să afle adevărul și descoperise un om surprinzător de cald ce nu vorbea atît, dar știa cum să facă o femeie fericită. Sau nu. Oricum era de preferat să-și părăsească partenera decît s-o îndoape cu somnifere ca să aibă parte de liniște.

Nu discutăm aici despre faptul că femeile au un talent deosebit de a face din țînțar armăsar. Știu asta pentru că sunt femeie și am avut și eu exagerările mele voite. Din fericire îmi aduc aminte destul de des asta și probabil că, dacă nu aș fi un om ocupat, mi-aș pierde destule după-amieze trăgînd de țigări și cafele și punînd la zid bărbații care mă scot din sărite. Nu că n-ș fi făcut-o vreodată cu cea mai bună prietenă a mea. Dar vine un timp cînd nici bărbații nu-ți mai stîrnesc interesul de a-i întoarce pe toate fețele, ca pe jumări.

cochete si pe timp de iarnaÎn altă ordine de idei, nu m-am putut abține să nu observ că atunci cînd este vorba de acțiuni sau discuții logice, femeile se pierd cu firea, dau nemilos din gene, își umflă pieptul, dacă au așa ceva, și izbucnesc în lacrimi cînd nu-și mai pot susține punctul de vedere. Sau amenință că îi vor părăsi pe toți, prin acel gest crunt de sinucidere la care nu vor recurge niciodată, dar vor juca o reprezentație plină de suspans, lacrimi amestecate cu reproșuri și alte minuni siropoase, ce vor atîrna deasupra capului bărbatului precum sabia lui Damocles. Asta e, cu femeile nu ieși la capăt. Ori le iubești, ori le părăsești. Și asta ar putea fi o chestiune de fair-play. Sau cum spunea o altă madamă, atunci cînd i s-a adus în casă una din amantele soțului pentru că acesta nu găsise un motel sau nu avusese bani pentru așa ceva: “Hai să fim fair-play”, iar amanta i-a răspuns: “Dear, hai să nu… n-are rost să jucăm teatru!”

Astea sunt, probabil, consecințele vorbitului prea mult și degeaba. Cînd e cazul să pună piciorul în prag, bîrfitoarele amuțesc instant, fiindcă nu sunt obișnuite cu acțiunea, ci doar cu pălăvrăgitul, chestie care nu înseamnă neapărat că gîndesc, de-aia le și trebuie să înoade atîtea țigări ca să ia o decizie. Dar nu-i nimic, se va găsi întotdeauna o prietenă la care se vor duce întins a doua zi să-i povestească ce i-au făcut ăia doi, sau viața, că mereu există cîte una la care e necesar să te văicărești, în loc să taci naibii din gură și să nu mai răscolești penibilul din întîmplările tale.

Cînd două se bîrfesc și a treia este prietenă cu ele

Poți fi consilier financiar, matrimonial, sexual sau ce mai zic diplomele sau experiențele tale că ești, dar să nu cumva să cazi în mijlocul bîrfelor a două prietene și să le mediezi cearta. După ce se vor împăca tu vei fi următoarea victimă, știi asta, nu?, nu contează că ai fost bine intenționată. Femeile care au ca principală preocupare să scoată ochii altora cu propriile lor frustrări sau mici gelozii nu vor putea niciodată să privească imaginea de ansamblu, ci se vor bloca pe frecvențe și jocuri mici, puerile, iscate din senin, din lipsă de ocupație sau din pură răutate, deși tind să cred că sunt prea proaste ca să fie cu adevărat rele. Singurul lucru pe care-l pot face cu îndemînare și pe care-l pot controla la o șuetă este tocmai această bîrfă. Puterea de a inventa sau exagera. Sau de a face spume la gură.

Sincer o prefer pe tipa care tace și face și pe urmă nici naiba nu le mai desface. Recunosc și că am avut întotdeauna o anume simpatie pentru oamenii despre care s-a vorbit urît în lipsa lor, asta pentru că nu erau de față să se apere.

birfaȘi-apoi vine o vreme cînd îți dai seama că femeile nu se vor opri niciodată din bîrfit, dar că se vor supăra imediat dacă nu te porți cu ele ca un gentleman. Chiar nu știu cum le suportă uneori bărbații, dacă eu, ca femeie, m-am săturat de bîrfulițele lor. E de-ajuns să deschid televizorul și să văd cîte-o prezentatoare de-asta, amețită de propria ei importanță, să-mi dau seama că n-are nimic în cap. Nici măcar tărîțe. Dar vorbește de parcă ar fi descoperit un nou element în lista lui Mendeleev, de parcă piramidele au fost construite special pentru ea, poate se crede și asta vreo reîncarnare a Cleopatrei, mai știi? Dacă o iei la trei păzește însă începe să se bîlbîie și să-i tremure genele, uneori chiar văd cum de milă n-o pun bărbații-interlocutori în dificultate, să nu-i strice ăsteia cariera, sau cum s-o numi ce face ea pe-acolo.

Hai că m-am apucat și eu de bîrfit acum, dar lasă că rămîne între noi, nu-i așa?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *