Numărătorii de ouă sau trepădușii de la butoane

Fraților, rar mi-a fost dat să văd mai multe istericale decît cele care se găsesc în mass-media din capitală. Am lucrat și eu la cîteva posturi tv din provincie, unde se mai țipa din cînd în cînd, unde se mai înjura, dar vedetele locale se comportau frumos cu colegii și nu îi umileau în public, nu ștergeau cu ei pe jos, nu îi considerau cîrpe.

Am văzut și eu la televiziunile locale nemulțumiri. Chiar ale unor jurnaliști buni, realizatori și moderatori de talk-show-uri. Dar oamenii aceia cînd aveau de reproșat ceva, nu țipau, nu se isterizau și nu îl desființau din vorbe pe cel din fața lor.

În capitală, lucrurile stau cu totul altfel. Spiritul miticilor de București i-a acaparat pe cei veniți pe cai mari din provincie, cu spatele asigurat de oamenii serviciilor care le spun permanent că nimic nu li se poate întîmpla lor, deoarece ei sunt niște semizei ai ecranului, apărați de niște zei.

Grav este că spiritul mitocănesc al miticilor atinge toate categoriile dintr-un post tv.

Două tipe din regie s-au certat ca la ușa cortului în microbuzul care le ducea spre muncă. Discuția a pornit de la un parfum ieftin și prost, pe care o isterică fină la nas nu îl putea suporta. De aici s-a ales cu îmbrînceli, păruieli și morți de mamă, ba chiar a fost chemat de una dintre mitocance un echipaj de poliție ca să aplaneze conflictul.

Un șef de tură s-a luat la harță cu ditamai producătorul general al postului căruia i-a băgat ceva pe gît.

O vedetă de fard și rimel se crede regina Marii Britanii și are impresia că toată lumea trebuie să joace așa după cum cîntă ea. Bine, pseudo-vedeta își permite acest lucru atît timp cît are în preajmă numărători de ouă care îi spun zilnic cît de frumoasă și deșteaptă e, deși pute de prostie.

În schimb nu înțeleg de ce numărătorii de ouă o lingușesc atît. Pentru că matracuca nu are nevoie de lingușelile lor atît timp cît îi are în spate pe cei mai importanți oameni ai postului tv. Care îi îndeplinesc toate doleanțele, ba chiar ar fi în stare să stea în limbă, la coadă, după ea.

Dar așa sunt numărătorii de ouă, recte regizorii de platou. Poate vă întrebați de ce îi numesc numărători de ouă. Pentru că ei asta fac. Numără. Nu ouăle, ci secundele care au mai rămas pînă la transmisiunea în direct.

În afară de mutarea unor decoruri – lucru foarte ușor de realizat, de umplerea cu apă a cîtorva pahare și de aducerea unei cești cu cafea, de așezarea pe locurile lor a invitaților într-o emisiune tv, numărătorii de ouă nu fac altceva. Decît numără. Și atît. Și bîrfesc pe oricine și orice.

Pseudo-vedeta crede că totul i se cuvine și își permite să îi jignească pe colegi, zilnic, de față cu invitații. Dacă ieri i-a cășunat pe unul de la sunet, mîine îi va cășuna pe un operator, poimîine pe un trepăduș și îi va umili pe toți, ca și cum ar fi niște incapabili și numai ea, pseudo-vedeta este cea mai competentă persoană din televiziunea respectivă. În schimb, nu se ia de numărătorii de ouă. Pentru că ei o adulează, ei bîrfesc cu ea, ei o numără. Ne lași, fă?

La final voi pomeni despre ultima categorie: istericii de serviciu.

Am crezut că unii care par la tv destul de deștepți, care ies la proteste, care sunt formatori de opinie, care se pun contra guvernului, sunt altfel decît ceilalți. Aiurea! Bullshit!

Nu ai cum să cunoști un om decît în situații tensionate… Sau stresante. Abia atunci îl vezi cum se transformă, cum răsar din el toate nemulțumirile, toate isteriile și cum începe să arunce de pe el lavaliere, căști, și orice alte lucruri. Parcă s-a ivit un nou Caiafa ce, în fața invitaților, încearcă să își rupă hainele de pe el, pentru a demonstra că are dreptate, că este cel mai tare, cel mai frumos, cel mai bestial prezentator din parcare.

Culmea că acest tip de comportament isteric vine de la un om cult, de la un om citit, de la un om care se pretinde a fi naționalist, iubitor de patrie, de la un om cu situație materială excelentă, de la un om care face parte dintr-o familie bună.

Se pare că și vreascurile bune au început să fie mîncate de putreziciunea societății românești, pentru că altfel eu refuz să înțeleg comportamentul de mahala al unui astfel de om.

Cînd vii de peste Carpați, se presupune că aduci cu tine un bagaj de comportament, de decență, de bună cuviință, lucruri care nu prea există în Regat. Dar să ajungi să te comporți precum regățenii, pe care în discuțiile tale, cu ai tăi, în Ardeal, îi spurci și îi faci în toate felurile, „apoi aiasta nu se mai poate!”. Iar dacă se poate, măcar nu mai poza în salvatore della patria, pentru că nu are rost. Zău, așa.

Cît despre mine, vă spun atît: continuați să vă numărați ouăle. Dar fără a mă lua în calcul în ecuația asta tîmpită în care vă învîrtiți de atîția ani.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :