Nopțile sufletului

imageAbia atunci cînd ai să-ți lași rănile inspectate, întoarse pe toate părțile de curioși, cînd ai să vorbești fără tăgadă, cu bucurie despre orice chin și fiecare cicatrice, abia atunci poți spune că ai trecut marea noapte, pînă atunci pendulezi doar între zări…

– Asta ce e?

– E o amintire a unui vechi camarad – îi răspund.

– …ce mare trebuie să fi fost – se miră de imaginea ce se revărsa pretutindeni.

–  Nu era așa mare. Pe atunci eram mici amîndoi.

–  Și asta de unde e? întrebă învîrtindu-se ca un titirez de jur împrejur.

–  Asta e din altă viață…

–  Ce inimă puternică trebuie să fie, de a supraviețuit unei asemenea tăieturi.

Zîmbesc pierdut, apoi îi spun:

– Contrar aparențelor inima e făcută din cel mai puternic aliaj, cu cît o lovești mai tare, deși ai zice că o poți sparge, ea mai vîrtos se întărește.

12003984_1027050840679673_1030102749352327105_nÎi simt mirarea nearticulată.

– …și asta – aud o altă voce mică din celălalt capăt al sufletului.

– Asta e o promisiune neținută.

–  De ce încă palpită?

–  …pentru că aici nu există timp, așa ca oricînd se ia hotărîrea ca promisiunea să fie ținută, ea capătă viață ca și cum abia a fost rostită.

–  Dar asta ce e?

–  E o noapte nedormită.

–  Ce noapte lungă, zise în timp ce urmarea șirul nesfîrșit de întuneric…

–  Așa e, a fost o noapte polară, dar a trecut acum.

Morala: Fiece rană se poate vindeca, sunt unele însă care te pot crește.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :