Noi în secolul XXI – Caietele adulților

AutNoi-copertaori: Daria Gănescu, Daniela Marin

Anul apariției: 2014

Editura: Cartea Daath Publishing House

Nr. pag.: 112

Despre primul volum al colecției Noi în secolul XXI, apărut la aceeași editură Cartea Daath, am scris aici. De la caietele adolescenților noștri la caietele adulților n-a fost decât un pas. Înainte să vă spun câteva lucruri despre volumul doi al colecției, trebuie să menționez că imediat după apariția volumul întâi, editura Cartea Daath și-a deschis porțile pentru tinerele talente. Și-a dorit să promoveze în continuare adolescenții și tinerii care au ceva de zis și nu găsesc mijloacele sau căile potrivite ca mesajul lor să treacă dincolo de tăcere și timiditate și să-și asume un caiet publicat. Sau mai multe.

Deși s-a făcut vâlvă, caietele altor adolescenți au rămas în sertare. Sau poate că nici nu prea mai există, așa cum erau odată, când nici măcar nu te puteai numi adolescent dacă nu aveai un jurnal secret. Cert este că după multe căutări, deși porțile au rămas în continuare deschise pentru alte caiete de adolescenți, până-și fac aceștia curajul să bată la ele, au apărut între timp caietele adulților.

Caietul Dariei.

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți un nume sau să auziți un nume și să aveți o stare de bine doar repetându-l în șoaptă? Exact asta am simțit eu când am luat pentru prima data contact cu numele Dariei, poate și pentru că sună a dar, a prezență generoasă. Apoi am cunoscut-o personal, la o lansare de carte. Și chiar este o prezență generoasă. Ha, uite că chiar acum îmi dau seama că era lansarea la „Cel mai frumos dar”, deci tot ceva cu daruri (ale vieții sau literare, luați-le cum vreți). Mai mult decât atât, pentru povestea asta cu “Cel mai frumos dar”, concepuse și o păpușă-măgăruș (una dintr-aceia care poate fi manipulată prin sfori). Daria este actriță de teatru pentru copii (să spun și păpușăreasă?) și-mi citește gândurile. Cum era să ratez caietul ei, tot un dar, după ce-i urmăream de câteva luni bune blogul și după ce am râs cu ea în bucătăria plină de baclavale și alte minuni a lui Gyuri Pascu?

Despre ce vorbește Daria în caietul ei? Citești, ai o stare de bine, rezonezi, vibrezi, dar desigur, nu mai ții minte. Pentru că n-o să citești o poveste. Pentru că sunt trăiri pure. O să citești despre experiența și experimentarea zilnică a bucuriei de a fi, de a exista. Și “Primește-mă, Doamne, ca instrument al păcii Tale!” Cu toate acestea, nu este un caiet religios. “Am de simțit căldura, frigul, foamea, setea, bucuria, tristețea. Am de minunat, de sperat, de râs, de plâns, de mâncat, de băut. Am o grămadă de treabă! De ce pierd vremea? Hai! La viață!” Da, chiar așa? De ce să mai pierzi și tu vremea?

daniela si dariaDacă ești deprimat și nu mai vezi mare lucru din viața ta, dacă vrei un bobârnac pe cinste sau o palmă prietenească după ceafă, citește caietul Dariei. Nu știu dacă o să te trezești la o altfel de realitate, dar cel puțin vei înceta cu văicăritul și cu înjurăturile. De ce să faci asta? Păi zic și eu că poate te-ai săturat să te tot plângi sau să tot judeci lumea. Poate c-a venit timpul s-o trăiești așa cum e și să devii un simplu observator.

Sigur e îmbucurător să ai în fața ta un medic care a studiat de-a fir a păr anatomia și fiziologia, dar când te doare burta și el îți înșiră de la colici biliare până la ocluzii, infecții și tumori, o sută de motive pentru care tu ai putea simți ceea ce simți și-ți recomandă o litanie de analize de sânge, urină, ecografii, RMN-uri și biopsii, te-apucă groaza. Liniștea și bucuria vieții sunt deja de domeniul trecutului.  În drum spre casă îți revezi toată scurta existență, îți pui în ordine gândurile, faci pace cu cei pe care nu-i agreezi și…

Femeia de serviciu de la bloc te vede abătut. Îi spui că nu ți-e bine, îi spui ce simți.

“Ai răcit la mațe. Pune cald, stai întins și bei ceai de coada calului 5 zile”. Atât????!!!?

Ce alegi? Care variantă e mai aproape? Ți se pare că ești mai important dacă ai nu știu ce diagnostic enunțat inteligent sau ești mai inteligent alegând ceaiul de Coada Calului?

Ce alegi, aia ai.

Și cât de repede pricepi de-aici că fiecare dintre noi este suma unor alegeri în viață. Mai bune sau mai rele. Nu-ți convine cum trăiești acum, alege altceva. Alege să citești caietul Dariei, pentru alte învățături înțelepte (care nici măcar nu se vor înțelepte, Daria nu vrea să predea o lecție sau mai multe despre cum să fii și dacă-i citești caietul o să te prinzi) ce te-ar putea ajuta să vezi lucrurile, lumea, situațiile, dintr-o altă perspectivă.

De la “Arborele genealogic sau Dicționar de nume” la “Conștientizare”, de la “Moarte” la “This is Not a Drill!”, de la “Mulțumesc” la “Și totuși, nu”, de la “Ce rămâne de făcut” la “Recunoștință”, “Sensul vieții”, “Scrisoare de-acasă”, preferata mea fiind “Pe bune”, aceste mici perle despre cum și cum să trăim ca observatori care nu judecă, neînsemnând prin asta neapărat că se și supun, sunt scrise pentru Noi, desigur, Noi, acești oameni ai secolului XXI, amenințați de tehnologie, big brother și război, amenințați chiar de noi înșine și de demonii  pe care ni-i creăm singuri, pentru că nu suntem atenți cu cei din jur.

danielaCaietul Danielei.

Cu caietul Danielei trecem în alt registru. Unul mai grav. Nu că Daria nu ar avea profunzime în felul ei jucăuș de a spune trăirilor pe nume, dar stilul Dariei e mai repede asimilat. Însă un caiet “dedicat celor care și-au dăruit viața cunoașterii adevărului, eliberării omenirii din neștiință și iluzie, celor care au știut iubirea, au trăit iubirea și au împărtășit iubirea”, și unui soldat, în mod special, care și-a pierdut viața în Revoluția de 1989, te pune de la început pe un registru cu care nu mai e de joacă. Desigur, nu pot fi obiectivă și nici nu pot face critică de carte – și nici nu voi face vreodată – mai ales când scriu despre cărțile oamenilor pe care-i cunosc și pe care-i plac. Îi citesc pentru că-mi plac spiritele lor, îi caut pentru că mă simt bine, în siguranță, în prezența lor. De-aceea, simt c-ar trebui să pun un avertisment aici, că pentru mine, a recomanda o carte este un act suprem de intimitate. E de-ajuns că-mi place mie și dacă sunt 10 oameni care mă plac pe mine, atunci sigur o vor citi, așa cum și eu la rândul meu când mi se recomandă cărți de la oameni dragi le caut și le citesc hulpav. Pentru că am încredere în gusturile lor literare și pentru că nu și-ar permite să-mi recomande ceva care să nu-mi atingă o coardă sensibilă sau să mă învețe alteva în plus despre lume. ori lucrurile astea nu le poți face decât dacă îți permiți astfel de libertăți cu un om.

De-aceea, de fiecare dată când mai recomand o carte aici, misiunea mea devine simplă. Recomand în primul rând omul care scrie, spiritul care-și așterne trăirile și experiențele în fața lumii, ca să se dăruiască.

Întorcându-mă la caietul Danielei, îl așteptam curioasă. Cum e Daniela Marin dincolo de toate celelalte texte pe care i le-am citit pe blog? Ce-ar putea să mai spună dincolo de cărțile pe care le alege spre publicare? Cum e proza ei dincolo de poeziile din perioada tinereții, pe care le păstrez în bibliotecă și pe care simt uneori nevoia să le recitesc, cam după o nouă reîntâlnire cu ea? Ce-ar mai putea spune nou din ce ne-am povestit în cei 9 ani de când ne cunoaștem, din cele 9 întrebări pe care i le-am pus într-un interviu, din cele 2 ore cât am stat la povești într-o emisiune tv și din numeroasele alte întâlniri de pe la târgurile de carte, discuții telefonice și mailuri trimise către sufletele noastre?

Avem nevoie de mărturisire. Nu putem înainta fără de-a ne mărturisi. De fapt, așa existăm, grație acestei reciproce mărturisiri. Ne dovedim existența unul prin altul până când existența ni se dovedește nouă. După ce nici amintirea nu mai există, ne ștergem de praful din stele-adunat și plutim mai departe, înapoi. Spre Sursă.”

O recunosc în fiecare rând, în fiecare cuvânt. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu spiritul ei, încărcătura psihologică, amestecată uneori cu un lirism nostalgic, poate fi un șoc, ca și cum te scurtcircuitează cineva ușor, cât să simți o descărcare electrică, ca atunci când la 4 ani, copil fiind, Daniela a avut curiozitatea să bage o forfecuță de unghii în priză, într-o joacă de-a mama și păpușile și a avut prima ei experiență paranormală. “Am venit să fiu iubire”, spune ea și în autobuzul în care-mi fac naveta, mi s-a încețoșat privirea și a trebuit să las caietul deoparte ca să mă gândesc dacă mai sunt oameni care au puterea să spună că au venit să fie iubire și dacă știu cu adevărat ce înseamnă asta.

Cândva am văzut o floare-mamă care năștea prin vârful fiecăreia dintre petalele sale câte o lacrimă, un suflet. Când se desprindea de mamă, lacrima cânta un sunet. Sau poate-l plângea. Era sunetul ei. Fiecare lacrimă are sunetul său, amprenta sonoră a fiecărui suflet. Ce ziceți, e un basm frumos?

Un basm din suflet e întotdeauna un basm frumos. Capitolele devin baghete magice prin care cuvintele presară asupra cititorului din oglindă o ploaie de trăiri și experiențe, prin care poate păși mai apoi singur către propriile-i decodificări ca prin niște porți către trezire, către dorința căutării Sinelui și către descoperirea unei lumi invizibile, dar atât de reale: cel sau cea care ești!

De la “Neiertarea” la “Despre entuziasm”, de la “Despre mângâiere” la “Baba Dochia” până la “Marketizarea trăirii” – toate aceste capitole sunt ca mamele-flori care nasc lacrimi, care cântă sunete, care lasă amprente, care spun basmele sufletului.

Lectură plăcută!

Zully Mustafa

Jurnalist de profesie, după ce am lucrat în presă timp de 20 ani, dar și ca profesor timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului. Am scris cărți pentru copii, am avut rubrică în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare și m-a luat prin surprindere. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. De 7 ani locuiesc în Medgidia cu familia, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici.

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. 12 februarie 2015
  2. 21 mai 2015

    […] Maria Marin – o plonjare curajoasă  în sufletul nostru. Tot împreună au semnat și cartea “Noi în secolul XXI, caietele adulților”, publicată de editura Cartea Daath, despre a cărei …. Daniela Marin este și regizorul piesei și tot ea a adaptat textul pentru piesă. O piesă care, […]

Comentează :