Nobody`s Land

De ce pleacă tinerii spre alte orizonturi știm deja. Plângerile sunt de ordin financiar. Nivelul de trai scăzut. Aprecierile și recunoașterea la locul de muncă aproape nule. Faptul că te pregătești profesional pentru ceva și ajungi să faci altceva, diametral opus pregătirii tale. Degeaba se mai ivește când și când câte un proiect, cum s-a întâmplat cu Oficiul Național al Burselor de Studii în Străinătate, care a vrut să introducă o serie de burse noi, destinate olimpicilor, minorităților și tinerilor care doreau să învețe politica afară, ca s-o aplice în țară. Politicienii s-au sesizat imediat și au zis ”pas”.

Inițiative… și-atât!

Magda Jianu cea care a anunțat acest proiect pe la începutul anului 2008, parcă, avea idealuri frumoase, din păcate a fost readusă brutal cu picioarele pe pământ. „Vreau să fac ceva în sistemul burselor, să îi motivăm pe tinerii români să se întoarcă în țară, să împiedicăm exodul de inteligență. Însă pentru asta avem nevoie de bani, ca să aibă de ce să se întoarcă“, zicea Magda Jianu. Avem nevoie de bani și ca să rămână. În primul rând aceasta. Foarte lăudabilă inițiativa, dar ca orice inițiativă lăudabilă a murit chiar din faza conceperii ei.

Bursele ar fi trebuit să funcționeze asemenea unui contract. Adică studentul respectiv primește o sumă necesară studiilor în străinătate, iar după finalizarea cursurilor este obligat prin contract să se întoarcă în țară. Pentru olimpicii internaționali și naționali, bursele ar urma să se acorde, cu sprijinul băncilor, la universități străine, pe principiul care funcționează deja în țară, unde un premiu la olimpiadă le dă dreptul să intre la facultate fără examen. La întoarcerea în țară, ei ar beneficia și de o bursă lunară motivantă. Celelalte două tipuri de burse, politice și etnice, ar urma să fie finanțate de partidele politice și respectiv de comunitățile etnice din România.

„ Nu e nevoie de mai mult de 1.000 de dolari pe lună. Liderii politici pot lua banii din cotizații. Iar ce au învățat bursierii în străinătate vor aplica apoi în partid. În plus, își atrag electorat“, propunea mai departe directoarea Jianu. Tinerii ar urma să fie aleși după performanțele lor intelectuale, și nu neapărat după convingerile politice. Lucru care contravine cumva intereselor partidelor care se gândesc că la întoarcerea în țară bursierul se poate orienta spre alt partid. Și vai, iată și motivul de care se pot lega politicienii pentru a renunța la finanțare. Sau cum drobul de sare face ravagii și în politică. Dar să nu ne facem prea mari iluzii în legătură cu politicienii români și să mergem mai departe la tinerii noștri.

Sefii de promoție.

A fi șef de promoție este mai mult un titlu decorativ și o satisfacție personală. Dar cu ce se alege eminentul acesta care și-a tocit coatele pe băncile școlii? Dacă ți-ai trecut asta în Cv, nici un angajator nu va aprecia asta. Nu se va înghesui nici un sponsor să-l premieze și nici un marile companii să-i ofere un loc de muncă. Ba chiar se vor uita curios cu toții la tine că ai avut performanțe încă din facultate, ca și cum n-ai avut ce face. În loc să te distrezi, te-ai apucat de învățat cum trebuie. Cine mai face așa ceva decât dacă nu e un pic anapoda? Elitele universităților nu primesc mai mult de 300 RON și o diplomă, iar terminarea facultății vine la pachet cu trezirea la experiență, angajatorii cer loialitate, cer performanțe, toate astea pe un salariu de râsu’-plânsu’.

Terminarea facultății coincide cu trezirea la realitate pentru majoritate. Cu toate că unii tineri au ales să rămână în țară, cei cu care am stat de vorbă de-a lungul timpului n-au prea multe cuvinte de laudă pentru România. În afară de cultură (slabă și aia, după părerea mea), 273 de peisaje și oamenii calzi, ospitalieri (unde oare îi întâlnesc oamenii ăștia?), n-ar mai fi multe de spus la capitolul „de bine”. Toți se plâng de salariile mici, de lipsa de profesionalism, de promovarea nonvalorilor, de corupție, de infrastructura jalnică, nivelul scăzut în domeniul educației și al sănătății. Paradoxul este că importăm bunuri, manageri, idei din străinătate, fără a acorda șanse resurselor autohtone. Cristian, un tânăr de la Știinte Politice, condamnă lipsa de perspectivă a politicienilor. Subiect déjà analizat și răs-analizat de presa online din ultimele săptămâni.

Raluca, cea care visează să devină chirurg de top, se plânge de sistemul bazat pe pile, de servilismul nației noastre și de lipsa de loialitate a oamenilor. Lipsa asta de loialitate nu prea se pupă cu ”oamenii calzi și ospitalieri de mai sus”. Oana, nici nu mai contează de la ce facultate, s-a confruntat cu exemple clare de corupție: a pierdut două burse din cauza birocrației și a corupției. „Am riscat să merg pe calea cea dreaptă. În cazurile astea nu ai decât două soluții: să pierzi sau să câștigi. Eu am pierdut”, zicea ea amar.

Mă-ntreb dacă nu cumva e o dovadă de patriotism să ne ajutăm unii pe alții să emigrăm. E doar un gând, știu și eu, dar mă tot frământă de câteva luni bune.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. pista spune:

    imi place la sfirsit…. sa ne ajutam unii pe altii sa emigram……..voluntar,bineinteles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *