New York-ul și o idilă prețioasă

foto: arhiva personală

Singură pe străzi cosmopolite

      La Statuia Libertății nu am mai ajuns atunci (abia peste zece ani s-a întîmplat minunea). O ploaie măruntă și un taximetrist pachistanez m-au rătăcit prin suburbia Queens. Am găsit acolo un restaurant românesc, un loc care m-a impresionat plăcut. Tradiția de-acasă se împletea fericit cu farmecul și diversitatea spiritului “Big Apple”. Nota de plată însă a depășit cu mult realitatea a ceea ce avusesem în platou. Am încercat să nu-mi stric buna dispoziție și am ieșit în stradă. Edificii arhitecturale, artiști ambulanți de pe străzi și clădiri vechi, îmbrățișate în piatra de culoarea mahonului, desprinse parcă din romanele altor timpuri.

Într-una din zile am ajuns la clădirea Beau-Arts, la recomandarea unui recepționier al hotelului unde eram cazată. Beaux-Arts este cea mai mare clădire de marmură din SUA, construită in 1911. Pe lîngă arhitectura deosebită, aici poti găsi și o colecție impresionantă de carte, iar muzeul prezintă exponate pe o varietate de subiecte. Pe la sfîrșitul săptămînii, plimbîndu-mă prin Central Park, s-a declanșat în mine o furie, o sete de libertate și nevoia de descătușare din mînia și umilința îndurate de sufletul meu. Parcul este cea mai frumoasă și benefică evadare din jungla de beton a New York-ului. O simplă plimbare pe jos sau cu barca, cititul unei cărți sau un picnic în Central Park și-ți dai seama imediat de ce este atît de popular. Prin porii săi verzi respiră libertate și un “je ne sais quoi” care te îmbată.

foto: arhiva personală

Intîlniri imprevizibile

 De pe o bancă stingheră din celebrul parc, am sunat-o pe Raluca, o amică ce emigrase în America, multi ani în urmă, și a cărei corespondență activă prin e-mail îmi lumina diminețile terne la birou. A rămas uimită că sunt în New York și într-o oră era lîngă mine. Am savurat împreună salatele de pe terasa Cipriani, cot la cot cu anturajul lui Nicole Richie, faimoasa fiica a lui Lionel Richie. “Cot la cot” în sensul că mesele erau destul de apropiate și ne-am ciocnit de cîteva ori, am făcut cunoștință și am schimbat cîteva amabilități. Nu-mi venea să cred! C`mon, Nicole Richie!!!

Apoi, timp de vreo două ore i-am povestit Ralucăi, pe scurt, „drama” mea, iar ea a propus: „Știi ceva, ce-ar fi să ieșim vineri în centrul orașului cu prietenii mei?” Ne-am despărțit după o îmbrățișare lungă. Am ajuns înapoi la hotel cu un alt șofer de taxi, mai zurliu decît primul.

Vineri dimineața ceva shopping; cîteva outfituri, două perechi de pantofi și n-am rezistat în fața unei poșete superbe. Seara, Raluca m-a luat de la hotel. Mă îmbrăcasem „lejer studiat”. O rochie amplă, albă, combinație de mătase și voal, marca Alberta Ferretti, pînă la genunchi, pantofi stiletto și poșeta mea spectaculoasă. Părul mi-l coafasem la salonul din incinta hotelului, iar machiajul mi l-am aplicat singură. Am zîmbit încrezătoare în oglindă și am ieșit pe ușă.

Raluca era cu iubitul ei, tot român, și mai era cu noi un alt cuplu de americani. După un raid care a durat o veșnicie (traficul în NYC este într-adevăr infernal, la orice oră, minut, secundă din zi și din noapte), am ajuns la clubul Madam X al cărui decor mi-a tăiat răsuflarea. Raluca mi-a susurat la ureche: „Mojito?” Și mojito a fost.

foto: arhiva personală

Atmosfera superbă. Pînă pe la 11:30 noaptea s-au mai strîns cîțiva prieteni. Apoi am plecat la Pegu Club, un fel de Mecca a cockteilurilor superb mixate. Spre dezamăgirea tuturor, am refuzat cocktail-ul casei un mix de gin, bitter de portocale și Curacao Orange, cum a ținut morțiș să mă informeze Raluca, punctînd, din nou, că nu știu ce pierd.
După miezul nopții spiritele s-au încins. Muzica tare, aglomerație, o serie de priviri admirative, unele chiar prea admirative, care m-au facut sa refuz câteva invitații la dans. Eram dezorientată. Nu mai experimentasem viața de noapte la un astfel de nivel de ani buni și nici nu eram obișnuită să fiu o „single girl”. Ca să îmi maschez nervozitatea am comandat un platou de ”appetizers”. Mojito-ul de mai devreme imi făcea capul să plutească.  Îmi era teama să nu-mi pierd cumva controlul. ”Dacă mănînc ceva gustări, mi-ar prinde bine”, mi-am zis în sinea mea. În plus, mascam astfel și stînjeneala.
Deodată, din mulțime, am simțit că sunt studiată cu insistență. O privire fugară și am întors capul în altă direcție. Am captat figura tînărului barbat care mă privea. Mi s-a părut ceva vag familiar. Deruta a durat cîteva minute. Am văzut-o pe Raluca sărindu-i de gît imediat, l-a sărutat zgomotos pe obraz și au venit amîndoi spre mine. „Faceți cunoștință, el este Alin, ea este Roxana, prietena mea din…”

(Va urma)

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 20 iulie 2015

    […] am mai tot scris). Dacă doriți să vă reamintiți aventurile mele în New York le puteți reciti New-York-ul și-o idilă prețioasă și Pe tocuri la New […]

Comentează :