Moartea nu numără mileuri

croitorieÎntr-o bună dimineață m-am trezit c-un dor de ducă. N-am multe de strâns, câteva ambalaje personale toamnă-primăvară, niște cărți, amintirile’s cu mine. Eu merg, deci sunt gata de plecare!
Păi, și ce fac cu restu’? Tot talașul adunat în cei 30+ cui îl las? Adică dacă eu plec, el cui rămâne? Mnu, să ne organizăm!

Și încep: – ăsta- i a lu’ Țucu, asta-i a lu’ Nucu, aia-i pentru Manole, asta-i revine lui Grigore, aia pentru Leanța; măi și ajung la sertarul de jos, unde-mi țin colecția de mileuri, știi tu, macrameuri d-alea fine, variate, dantelate, cu migală croșetate, dacă le întind pe toate, nu-mi ajung vreo cinci palate (exagerez de dragu’ rimei, dar mă înțelegi, am multe!) Primite. Daruri de la neamuri.

Un suflet drag, când împărțeam cu el dulciurile, nucile și ce mai împărțeam noi, avea o vorbă: ‘una mie, una ție una lu’ Badea Ilie, adică tot mie…’ Și mă uitam la mileuri și-mi venea sa le împart pe toate între mine și Badea Ilie.
Da, recunosc, nu le apreciez etalându-le, dar mi-s dragi!
… și mi-e dor mereu de acasă, mai dor decât dorul de ducă….

Nu pot să le las! Să le iau?
Păi și ce fac? Plec cu două geamantane, unul bagajul și-n altul mileurile. Pe bune?! Și încep vreo două gânduri să-mi vâjâie insistent prin minte unul mai profund, altul pro-plecare. Mă gândesc că până la urmă la ce avem nevoie de atâtea accesorii, că de fapt venim cu mâna goală, plecăm la fel. Așa ca nu-i rost de achiziții nonsens, că experiențele generatoare de trăiri și sentimentele contează. Așadar pe astea le puteam piti la buzunarul de la piept. Mă văd cu ochii minții ridicându-mă – lăsând toate cum erau în jur – îmi iau poșeta și o geantă de mână ce o aveam pregatită din timp cu tot ce era mai important.
Pășesc. Simt fiecare pas, un pas, încă unul, mă îndrept spre ieșire, deschid ușa, încă un pas. Cred că o pot face mental, asta e bine! încă un pas, urmează să-nchid doar ușa. Când deodată aud limpede:
– Ai uitat mileurile, maică!
E mămăița. Deschid ochii.

Dacă nu mai împart, eu mă mai duc?!
Pun mileurile înapoi în sertar, despachetez.
Ce dimineață!

Morala: Ai grijă cu cine te trezești, e posibil să scormonească doruri adânci; și dorurile-s cu priorități.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :