Moartea la Deptford – Anthony Burgess

20160118_103950_resizedCum îi şade bine omului într-o seară devreme de joi, am ajuns şi eu la lansarea de la Humanitas Cişmigiu a volumului Moartea la Deptford a lui Anthony Burgess. Asta pentru că demult Ochii doamnei mele a aceluiaşi autor rămăsese pe lista mea de aşteptare şi am zis că merge să le iau pe amîndouă cu autograful traducătorului, George Volceanov. (Mai nou, traducătorii dau și ei autografe).

Seara a fost pe gustul meu, sunt fană ”Raftul Denisei”, ale cărei cărţi nu îmi lipsesc niciodată de pe noptieră. Nu toate sunt bune, dar… colecția e colecție.

Înapoi la Burgess, Moartea la Deptford este povestea romanţată a lui Christopher Marlowe, cel care i-a fost model lui Shakespeare. Mai puţin cunoscut este faptul că cei doi mari scriitori au şi publicat opera născută din parteneriatul lor.

Mai mult decît un roman istoric, poliţist şi de aventuri amoroase, acest testament literar a lui Burgess este o simfonie adresată gustului pentru cuvînt. Traducerea din engleză realizată impecabil de Volceanov ne arată încă o dată că profesorul de literatură engleză este şi un maestru al finețurilor lingvistice (asta nu înseamnă că toți sunt în ziua de azi). Aşa cum a declarat la eveniment Volceanov, Burgess a recreat din cuvinte atmosfera autentică a Angliei lui Marlowe făcînd din scurtă trecere a acestuia prin viaţă o poveste în ritm rapid pusă sub ochii publicului cu mult curaj, iar misiunea redării întocmai a mesajului lui Burgess nu a fost tocmai uşoară, deşi după traducerea la Ochii doamnei mele, experiența şi-a spus cuvîntul.

Vă las în continuare să savuraţi un fragment care, sub imperiul albului imaculat al zăpezii, într-o seară de iarnă întîrziată, sa va îmbie la citit şi ceaiuri fierbinţi. Dialogurile sunt prea savuroase ca să  le ţin doar pentru mine.

moartea-la-deptfordEnjoy!

–  Pe-aici se adună necazurile. Noaptea Sfîntului Bartolomeu va fi floare la ureche pe lîngă ce-o să vină. Se vorbeşte de războiul celor “trois Henris”, ştii franceză destulă, e bine. E vorba de Henric al Treilea, cel de Navara şi cel de Guise. Iar în spatele regelui se află Medicinala Cati, cum îi spunem noi, o javră şi-o diavoliţă. Ăl de Navara este exclus de la succesiune, deoarece papa l-a osîndit la chinurile eterne ale iadului, iar Guise, care-i duce, are de gînd să-i omoare pe toţi hughenoţii. Cică el urmează să obţină coroana şi s-o ajute pe Maria Scoţiană, care-i tot o javră şi-o tîrfă franţuzească, să suie pe tronul catolic al Angliei. Îi e văr sau aşa ceva. Aşa că vezi şi tu în ce situaţie ne aflăm. Aşa-i, prieteni, ai?

 Le vorbea celor doi care mestecau carnea de pe oase. Ei dădură din cap aprobator, văzîndu-şi de mestecat. Kit îl rugă să-i spună mai multe despre Guise.

–          Guise? Deja i se spune regele Parisului. Ai auzit de rue St. Honore? Ah, încă nu, nu-i momentul. Acolo-i aşa-numitul Hotel de Guise şi, cînd îşi face apariţia în veşmintele lui elegante, toţi se înclină în faţa lui şi-l imploră să-i lase să-l pupe în cur, iar femeile să-i lingă cariciul sifilitic, la care el îşi flutură pălăria cu panaş şi strigă c-o să-i omoare pe hughenoţi, o să le jefuiască prăvăliile, o să le scoată dinţii din gură cu ranga şi alte chestii d-astea, c-o să le violeze femeile şi-o să le prăjească copiii la frigare. Şi, pe urmă, toţi derbedeii şi ticăloşii purced la treabă, să facă ce li se spune, se distrează grozav, ai, sunt nişte trosnitori, ai?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *