Minunata stare de greață a femeilor

12019806_917304455029454_2227219996539406313_nVine un moment în viața fiecărei femei pe care nu are voie să-l rateze. Un moment mai special decît prima menstruație sau prima noapte de amor. Și mai special decît ziua cînd devine mireasă, mult mai special decît cea în care-și ține în brațe singurul copil. O femeie adevărată știe deja cîți copii va avea pînă cînd moartea o va despărți de următorul orgasm, așa că nu mă contraziceți. Momentul în care renunță pentru cîteva luni la întîlnirile cu bărbații. De fapt, o succesiune de momente ratate duc la o atare stare de greață în care nimic nu-i mai convine decît timpul petrecut cu ea însăși în fața unei pungi cancerigene cu chipsuri, mult mai inofensive pentru psihicul ei decît întîlnirea cu o prelungire de penis pe care cineva a pus eticheta bărbat. Există și așa ceva, nu vă grăbiți să aruncați cu pietre.

Cum se împart partenerele de greață

Să presupunem însă, pentru o mai amănunțită descriere a acestei stări de greață metafizică și imposibil de oprit, că mai multe femei se întîlnesc undeva, în centru, unicul liant dintre ele fiind că sînt libere de angajamentele pe care oricum și le iau singure în fața bărbaților. Ați observat că măritatele se strîng de 8 martie prin vreun colț de cafenea și fac un grup compact de flori, fuste ocru și broșe în piept, coafuri de cartier și eșarfe de la butic, schimbă rețete culinare și rîd zgomotos spre hienic, de parcă ar fi fost scăpate din cușcă, iar celibatarele un alt grup separat risipit prin cluburi, cu topuri viu colorate, sîni obraznici, scăpați de sub control și coafuri la modă, în funcție de abonamentele la revistele fashion, nu? Oricum, un lucru e clar, aceste două grupuri funcționează ca două entități separate, cu propriile reguli și în cadrul cărora pînă și bîrfele diferă. Nu e ca la bărbați, care se strîng toți odată să savureze un meci de fotbal și ciugulesc alune din același bol, aleargă după aceleași femei și găsesc o plăcere sadică în a se înjura unul pe altul. Gagicile sînt mult mai rasiste decît bărbații, ce, fată, vrei să zici că nu-i așa? Păi zi și mie ce-ai putea discuta cu una căsătorită, dacă nu cumva vrei să-i încerci cîteva nopți la rînd bărbatul și să le revigorezi mariajul? Doar nu vrei să cred că te-ai împrietenit cu ea pentru că-ți place să asculți cum te penetrează jalnic sfaturile ei. Haida deh, să fim serioși, că nu mai sîntem demult copii. Într-un singur caz este admisă prietenia dintre două femei cu staturi maritale diferite: atunci cînd stările lor de greață se întîlnesc bine mersi în jurul aceleiași cești de capuccino și nici nu e prea mare efortul de a se pune de acord în privința orei și locului de întîlnire, fiindcă nimic nu te împinge mai tare afară dintr-un birou sau de sub umbrela unui acoperiș decît certitudinea că o altă surată de-a ta suferă de aceleași simptome clare de respingere organică a celeilalte jumătăți sexuale a globului, oricît de măritată sau de celibatară ar fi una dintre ele.

11145154_888765844549982_2383877718001997422_nDispari, mă, boule?!

Starea de greață a unei celibatare vine din diversele întîlniri mai mult sau mai puțin întîmplătoare cu diverși bărbați mai mult sau mai puțin însurați, care vor s-o vîre într-un pat mai mult sau mai puțin neutru. De la individul de 27 de ani, fără slujbă și fără păr, căruia îi joacă ochii în cap că aproape îi ghicești gîndurile venale, și pe care-l întîlnește zilnic pe scara blocului, la individul de 34 de ani, rotofei, minion și păros, semi-însurat, cu copil care-i seamănă perfect inclusiv în modul greblat cu care-și poartă bretonul, greața unei femei singure se cronicizează pe măsură ce este nevoită să meargă zilnic la slujba unde șeful ei de 38 de ani, însurat, un pic bolnav de feminită, își alege angajatele în funcție de circumvoluțiunile sutienului, ci nu ale competenței, iar un alt individ, fost coleg de facultate, 35 de ani, sociopat prin educație și abstinent de cîteva luni trage de timpul pe care-l petrec împreună la realizarea unui proiect, gîndind astfel că femeii respective îi va face într-un final plăcere compania lui de care e oricum demult sictirită. De cealaltă parte, starea de greață a femeii măritate vine din simplele observații făcute pe parcursul a cîțiva ani buni de căsnicie, în urma cărora adeseori își surprinde bărbatul mult mai interesat de alte femei, cu nimic mai prejos din punct de vedere fizic și intelectual ca ea, singura cruntă și de netăgăduit calitate fiind că sînt altele decît ea. Cursul firesc al vieții, am putea zice. Totuși, dacă pe parcursul unei luni vecinul de 27 de ani, fără slujbă și fără păr a făcut avansuri promițătoare într-un lift jegos și a speriat-o de moarte pe sărmana celibatară cu perspectiva unei căsnicii cu un loser, dacă semi-însuratul păros de 34 de ani i-a promis că nu se lasă pînă nu pune laba pe ea, deși de doi ani tot încearcă performanța asta, doi ani în care numai de draci a trîntit lumii ăsteia un copil cu același breton ca al lui, dacă șeful o amenință că numai după o operație de îndesare a siliconului în sutien ar mai putea să-și păstreze slujba și dacă celălalt mascul abstinent i-a promis aproape în genunchi că renunță la masturbare special pentru ea, nu este de mirare că subiectul în discuție preferă să se refugieze în acea stare de greață pomenită mai sus, ca acoperire diplomatică bașca un surîs nelipsit peste toate acestea, căci nu se face să fii și singură din proprie voință, să și înjuri printre dinți un dispari, mă, boule! și apoi să-ți stingi țigara în șlițul deschis al cuiva, numai pentru că doar ți s-a părut asta. În ochii tuturor o femeie singură este una disponibilă și punct. Toate aceste situații ipotetice devin și mai grave în cazul unei femei măritate, a cărei acoperire ar trebui să fie soțul, singurul legitimat cu un pumn bun de strivit mutra oricui cu acel DISPARI, MĂ, BOULE!  Numai că de cele mai multe ori, pe considerentul că femeia e de vină și că dacă nu saltă coada, cocoșul nu aleargă în jurul ei, tipele măritate preferă să tacă întru evitarea unor certuri domestice ce se pot întinde pe ani de zile ca plăcintele nereușite ale fetei babei. Și asta în timp ce există posibilitatea de 1 la un milion ca soțul să-i strîngă într-o seară pe toți aceștia ca să urmărească împreună un meci de fotbal și să răcnească pînă se sparg ferestrele un GOOOOL! cu ochii ieșiți din orbite.

11214274_1095556013805277_3708695578687218682_nCum două femei se vindecă de greață una pe cealaltă…

Cele cîteva perspective prezentate mai sus, sînt mai mult decît suficiente pentru ca două femei din tabere diferite să se împrietenească și cel puțin la nivel experimentat de situații aproximativ comune să-și împărtășească soluțiile pe care și le-ar da una alteia. Fiindcă nici un sfat nu e mai bun decît ăla dat în starea de greață, cu fix alte două situații pe care viața e pe cale să le vomite. Și-atunci trebuie să fii pregătit, se cere o ședință, se dorește o alianță, asta dacă nu cumva cele două încep să se placă atît de mult încît devin lesbiene, spre mulțumirea venală a tuturor, căci nici un bărbat nu are ceva împotriva acestei situații, oricît de soț sau semi-soț ar fi el. Între timp, vecinului nici nu i-a crescut părul nici slujbă nu și-a luat, rotofeiul păros nici nu s-a însurat, nici nu și-a renegat plodul, ce dracu, prea semănau la breton, afemeiatul șef a întrerupt ședințele de angajare după ce i-a explodat un sîn în palmă și-a crezut în prietenia ta sexuală cu o femeie măritată, drept pentru care și-a îndreptat atenția către prietenele soției, iar sociopatul fost coleg de clasă a scuipat cu nădejde în palma dreaptă și și-a reluat activitatea onanistă. Toată lumea mulțumită? Credeți-mă pe cuvînt, cînd o femeie e fericită totul în jurul ei înflorește. Dar cînd sînt două? Altfel, fugiți cît mai aveți cum, din calea lor.

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesoară de franceză și engleză, timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am publicat cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. În prezent, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici. Dacă ai de gînd să comentezi, fă-o civilizat și doar dacă ai ceva de spus. Dacă nu, așteaptă-te la un răspuns pe măsură și ia viteză.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :