Marin Sorescu, unul dintre cei mai traduși scriitori români

Marin-SorescuExpoziţie de carte dedicată scriitorului Marin Sorescu, la împlinirea a 80 de ani de la naşterea sa. Până la sfârşitul lunii februarie; sediul bibliotecii, parter.

Scriitorul Marin Sorescu s-a născut în comuna Bulzeşti din judeţul Dolj, unde a şi făcut şcoala primară. A început cursurile liceale la „Fraţii Buzeşti”, în capitala Băniei, dar s-a transferat şi a absolvit (în 1954) Şcoala Medie Militară de la Predeal.  A urmat apoi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Iaşi. În studenţie a publicat versuri şi proză scurtă, în paginile revistelor „Iaşiul literar”, „Flacăra Iaşiului”, „Tânărul scriitor”. După licenţă s-a stabilit la Bucureşti, fiind numit redactor-şef al revistei „Viaţa Studenţească”. A început astfel urcuşul aspru în literele româneşti.

În anul 1962 a părăsit revista studenţilor şi a trecut la „Luceafărul”, iar peste alţi câţiva ani a ajuns la Studioul cinematografic „Alexandru Sahia”. Între 1978 şi 1990 a fost redactor-şef al prestigioasei reviste craiovene „Ramuri”. După truda la „Ramuri” şi până la sfârşitul vieţii a fost director al Editurii „Scrisul Românesc”. O scurtă perioadă a fost chiar ministru al culturii, neafiliat politic (noiembrie 1993 – mai 1995). A murit la doar 60 de ani, din cauza complicaţiilor provocate de o hepatită.

ceva_ca_rugaciunea_marin_sorescuA scris mult şi foarte variat: poezii, proză, piese de teatru, literatură pentru copii, jurnale de călătorii, eseuri, chiar texte de critică literară. De asemenea, a tradus cu tenacitate din autori străini de calibru: Jorge Luis Borges, Allen Ginsberg, Gunter Grass, Boris Pasternac, Östen Sjöstrand etc. Multe din cărţile sale au fost la rândul lor traduse în alte limbi, pentru a face bucuria iubitorilor de literatură din Franţa, Germania, Spania, Suedia, Grecia, Olanda, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Rusia, China etc. Cu mai bine de şaizeci de tălmăciri diferite, Marin Sorescu este unul dintre cei mai traduşi scriitori români. A avut şi talent de artist plastic, vernisând numeroase expoziţii personale de pictură şi desene în ţară şi în străinătate.

A debutat în volum abia la vârsta de 28 de ani, cu „Singur printre poeţi” (Editura pentru literatură), o carte aflată în consecuţia fastuoasă a lui George Topârceanu. În ea, autorul oltean parodiază poezii de Grigore Alexandrescu, Tudor Arghezi, A.E. Baconsky, Nichita Stănescu, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, dar şi de Esenin, Petrarca, Baudelaire, La Fontaine. Ce coroană de lauri mai potrivită pentru un poet debutant decât lauda bine temperată a unui mare critic? De asta a avut parte tânărul Marin Sorescu. Iată ce nota George Călinescu într-un text din celebra lui „Cronică a  optimistului” din revista „Contemporanul”: „Marin Sorescu are o capacitate excepţională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile şi latura imensă a temelor comune. Este entuziast şi beat de univers, copilăros, sensibil şi plin de gânduri până la marginea spaimei de ineditul existenţei, romantic în accepţia largă a cuvîntului”.

Piesa de teatru „Iona”, o dramă inspirată de mitul biblic al profetului care refuză să împlinească mesajul divin şi este înghiţit de un peşte imens, este considerată capodopera teatrului sorescian. Piesa a fost inclusă în repertoriul Teatrului Mic din Bucureşti chiar în anul publicării ei, 1968, fiind pusă atunci în scenă de o echipă de zile mari: regizorul Andrei Şerban şi actorul George Constantin. „Paracliserul” şi „Matca” formează, împreună cu „Iona”, trilogia intitulată „Setea muntelui de sare”, iar alături de acestea menţionăm piesele „A treia ţeapă”, „Răceala”, „Vărul Shakespeare”. În semn de omagiu, Teatrul Naţional din Craiova a primit, în anul 2005, numele scriitorului Marin Sorescu.

Sorescu_Puntea_1997Creaţia sa a fost premiată atât în ţară, cât şi în străinătate: i-au fost acordate două premii ale Academiei Române şi şase premii ale Uniunii Scriitorilor, dar şi premiul „Herder” (Viena, 1991) sau premiul „Fernando Riello” (Madrid, 1983). La 9 martie 1991 a fost ales membru al Academiei Române. A fost nominalizat se pare de cel puţin două ori la Premiul Nobel pentru literatură.

Marin Sorescu a fost pasionat de fotbal, fiind un ardent suporter al echipei Universitatea Craiova. În anii miraculoşi ai ascensiunii echipei în elita fotbalului european, Marin Sorescu a scris chiar câteva inspirate articole sportive. „Doar neşansa a făcut să nu se califice în finala Cupei UEFA”, nota el după un meci important al Universităţii, „căci jocul formaţiei noastre a fost şi de data asta superior. […]Ceea ce cred că s-a învăţat din confruntările de până acum a fost debarasarea de complexe. Este echipa care poate să bage gol în orice poartă din lume!”

La moartea lui, peste zece volume bine închegate de eseuri, jurnal, proză şi evident poezie au rămas în manuscris, destinate publicării postume. „Cam cât ar mai scrie un scriitor o viaţă întreagă!”, a declarat soţia lui, întrebată ce a găsit pe masa de lucru a lui Marin Sorescu. Pe patul de spital, Marin Sorescu i-a dictat soţiei câteva zeci de poezii, care aveau să fie strânse în „Puntea (ultimele)”. Volumul este ilustrat cu desene în tuşe grăbite, realizate tot de el şi este dedicat „Tuturor celor care suferă”.

Sorescu_Unghi_autografUltima poezie a sa nu are un titlu, dar e plină de durerea jocului de pe urmă: „Aş lua seara/ luna, de somn/ ca pe o pastilă./ Aşa de mare e/ neodihna mea.”

Biblioteca Judeţeană Constanţa deţine cărţile publicate de scriitorul oltean, inclusiv cartea lui de debut, „Singur printre poeţi”, care e destul de rară. De asemenea, păstrează un volum cu autograful scriitorului. E vorba de „Unghi”, un volum de poezii publicat de editura Cartea Românească, în 1970. Autograful se găseşte pe pagina de gardă, este realizat cu stiloul cu cerneală albastră şi este datat: „Constanţa, 1972”.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :