Mame de poveste…

52A fost odată ca niciodată o primăvară minunată în România, primăvara în care am primit cel mai frumos cadou din întreaga mea copilărie. Încă nu împlinisem 6 ani cînd tata mi-a dăruit un stilou “cu peniţă de aur”. Îmi amintesc şi azi emoţia momentului în care, îmbrăţişîndu-mă, tata mi-a dăruit stiloul şi mi-a spus:”Scrie! Tu iubeşti cuvintele. Ele vor fi bucuria ta!”. Primul cuvînt pe care l-am scris cu acel stilou a fost “mama”, iar din ziua aceea nu m-am mai oprit din scris. Trei primăveri mai tîrziu, în luna martie, tata a plecat dintre noi; în memoria lui şi dintr-o dragoste imensă pentru fiinţa care mi-a dat viaţă, de fiecare 8 Martie scriu cîte o “odă” pentru mama… 

De-a lungul anilor am scris sute de mii de cuvinte despre mama. În compunerile şcolare (care o făceau pe mama să lăcrimeze de fiecare dată), în articolele publicate prin ziare, reviste sau bloguri, în scrisori, felicitări sau dedicaţii televizate, mama a avut mereu un loc special pentru “peniţa” sau tastatura computerului meu. Am scris despre sacrificiile şi eforturile sale de a ne creşte, despre renunţările ei pentru “mai binele” copiilor săi, despre prima ei vacanţă adevărată, în Canada, la vîrsta de 50 ani, despre cozonacii ei perfect parfumaţi şi despre cum m-a învăţat să fiu fericită din interior către exterior. Am scris despre bunătatea şi iertările ei, despre cum m-a încurajat mereu să îmi urmez visele, despre o samana sădită de ea într-un ghiveci canadian şi din care a răsărit o mîndră floare (ce s-a întins, mai tîrziu, într-un întreg cartier). Am povestit despre mama în postura de bunica a fetiţei mele şi despre o rugăciune pe care eu şi fetiţa mea o ştim azi tot graţie mamei. Ce noutăţi aş mai putea scrie în 2014 despre cea mai iubita mama de pe pămînt?

Mame de poveste

Titlul articolului mi-a fost sugerat de fetiţa mea (care va împlini curînd 5 ani). Zilele trecute ea examina, în detaliu, o poză în care apar îmbrăcată într-o rochie roşie. După cîteva clipe de profundă tăcere fetiţa mea a exclamat privindu-mă în ochi: “Mami, eu cred că tu eşti o mamă de poveste!”.

Picture 013 (Foto: “Studio Happy Hour”, Montreal)

Am zîmbit inundată de dragostea ei. Cînd nu îmi spune că sunt “de poveste”, fata mea îmi spune că sunt “soarele ei” şi mă simt binecuvîntată pentru că şi eu, la rîndul meu, mi-am văzut la fel propria mamă, că pe un soare, că pe o poveste minunată de iubire pură. Şi uite aşa realizez că azi nu trebuie să scriu cine ştie ce poveste inspiraţională despre mama (sau mame, în general) pentru că, inevitabil, toate mamele bune, iubitoare, prezente, drepte, mîndre, grijulii, înţelepte sînt “mame de poveste” (fie că poartă rochii vaporoase, de firmă sau cumpărate acum trei sezoane de la reduceri). Iar poveştile din care sunt mamele noastre alcătuite nu trebuie să fie neapărat siropoase, dramatice sau numai bune de subiecte hollywood-iene, ci adevărate şi unice în simplitatea lor.

Uneori uităm că prezenţa minunatelor noastre mame în viaţa noastră este un privilegiu, un dar şi nu un drept automat, definitiv; uităm că va veni o vreme cînd ele nu vor mai rîde sau plînge cu noi, pentru noi, nu vor mai asculta la nesfîrşit miile noastre povesti |(unele nesemnificative sau repetitive). Uităm că dragele noastre mame sînt atît de bune, încît le luăm uneori „de bune”, fără a le mai acorda atenţia sau mulţumirile cuvenite…

Ce-ar fi să privim ziua de azi că pe startul unui nesfîrşit număr de zile în care să le îmbrăţişăm, să le sărutăm şi să le mulţumim mamelor noastre pentru tot ce ne-au oferit, ne-au învăţat şi cum ne-au ghidat şi ajutat să devenim oamenii care sîntem azi?! Să nu (mai) uităm niciodată că mamele de poveste sînt mamele care fac prăjituri, aleargă prin pieţe cu coşurile pline şi confecţionează pînă noaptea tîrziu costume pentru serbări; sunt cele care ajung la serviciu cu pete de lapte pe fuste şi cu genţile (de fîţe sau nu) pline de scutece sau creioane colorate. Sunt mame de poveste şi cele care plîng de fericire cînd îşi ţin bebeluşii în braţe pentru prima oară şi mamele care au născut, dar pentru un motiv sau altul, nu îşi mai pot ţine copiii în braţe azi, dar le poartă amintirea în suflet, pentru tot restul vieţii lor.

ceaiul de la ora 5 o clockMame de poveste sunt şi mamele adoptive care dau unor copii nevinovaţi cele mai frumoase daruri: dragostea şi familia lor sau mamele care scandează cît le ţin plămînii, în tribune sportive, numele copiilor lor talentaţi; şi mamele care spun “nu” îngheţatei înaintea cinei sînt rupte tot din poveşti minunate. Cum de poveste sunt şi mamele care rămîn lăcrimînd, în drum, în prima zi de şcoală a copiilor lor sau cele care spun aceeaşi poveste de zece ori pe seara pruncilor lor; mamele care îşi învaţă copiii să îşi lege şireturile şi să scrie înainte ca ei să meargă la şcoală şi cele care întorc capul inconştient şi instantaneu, cînd aud un copil străin, pe stradă, strigînd “mama”.Mamele căsătorite, văduve, singure, divorţate sau părăsite care îşi şterg lacrimile de tristeţe cînd copilul lor a pornit pe un drum greşit sau cele care plîng de fericire strîngîndu-şi în braţe copilul întors victorios de la vreun concurs sau pur şi simplu teafăr, de la o şcoală unde se întîmplase cine ştie ce tragedie, toate sînt mame de poveste. Ar mai fi un milion de alte motive care califică o mamă a fi una „de poveste”, dar sunt sigură că deja le ştiţi, le-aţi trăit şi experimentat în fiecare zi…

Mamă bună, iubitoare…

Dacă ar fi să aleg una dintre “poveştile” din care este plămădita mama mea, nu aş şti să spun care este preferata. Sunt atît de simple, încît mă fac să rîd, să plîng şi să mă simt mai vie că oricînd, toate în acelaşi timp… dar iată o istorioară amuzantă.

…Mama descoperă Yahoo Messenger acum cîţiva ani. Fratele meu îşi lăsase computerul deschis în România. Mama nu atinsese niciodată o tastatură, nu ştia nimic despre computere sau internet. Într-o zi găsesc în computerul meu de la marginea pămîntului, un mesaj yahoo de la mama: “Draga mamei….. Mă chinui de trei ore să îţi scriu acest mesaj……Dar nu m-am lăsat bătută pentru că voiam să-ţi spun TE IUBESC şi să ai grijă pe acolo, iubita mea. TE PUPA. MAMA………”

…Mama mă sună aproape în fiecare dimineaţă în Canada, la ora la care ştie că sunt în drum spre serviciu, înfruntînd traficul. Nu are nici o veste, dar mă sună “ca să mă ţină de vorbă în trafic”. Şi pentru a mă “binecuvînta” pentru o nouă zi pe care mi-o doreşte, mereu, “plină de iubire şi înţelepciune”…

…Mama  mă întreabă ce este Facebook-ul. Îi fac un cont; mă lasă pe mine să îi ataşez o poză de profil şi să îi completez informaţiile personale. O rog, la un moment dat, să introducă o parolă pe care să o ştie numai ea. Fără să stea pe gînduri, mama rosteşte cu voce tare: “teiubescroxi”…

mama…De-a lungul anilor o plimb pe mama pe la o mulţime de mănăstiri, muzee, restaurante, cascade, magazine, mall-urile, biserici, cabane, saloanele de frumuseţe, obiectivele tursitice canadiene pe ruta Toronto-Montreal-Quebec City. Zilele trecute o întreb care este amintirea ei preferată din Canada. Îmi răspunde fără ezitare:”Ziua în care mi-ai vopsit părul, acasă la tine şi am rîs împreună atît de mult, încît abia mai puteam respira de fericire…”. Se pare că nici măcar cascada Niagara nu a impresionat-o pe mama mai mult decît o zi obişnuită petrecută cu mine… 

Şi aş avea alte cîteva mii de poveşti de scris, dar mă opresc aici pentru că nu pot alege o poveste preferată despre mama mea. Toate sunt speciale. Toate îmi gîdilă sufletul cu o iubire care nu poate fi exprimată în prea multe cuvinte, dar în patru, sigur: “Mulţumesc! Te iubesc, mama!” 

La mulţi ani, Mama!

La mulţi ani, din inimă, dragi „mame de poveste” oriunde aţi fi şi orice aţi face azi, oricît de tinere sau de în vîrstă, bogate sau nevoiaşe sunteţi! Vă mulţumim că existaţi şi că ne ocrotiţi de aproape sau de departe, că ne sînteţi alături în gînduri, fapte, suflet şi conştiinţa.

Din ce povesti este alcătuită mama ta?

Care este povestea ta preferată despre ea?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 9 martie 2014

    […] iată articole scrise din suflet pentru oricine e dispus să le primească în suflet. Despre “mamele de poveste”, care n-au cum să nu-ţi înmoaie inima, despre aceste “fiinţe minunate, femeile”, care au […]

Comentează :