Mama, prima mea iubire

melekDespre mama scriu din copilărie, fără să obosesc, fără să mi se pară că voi epuiza vreodată acest subiect. A curs multă cerneală din stilourile mele pentru ea şi am tastat zeci de mii de cuvinte, de-a lungul anilor, despre cea care mi-a dat viaţă şi m-a învăţat să o trăiesc cu sufletul, însă fără a-mi pune mintea la colţ. Îmi este de-ajuns să-mi închid pleoapele şi cei zece mii de kilometri care ne despart azi, dispar într-o secundă, chiar în clipa în care, cu ochii minţii, văd zâmbetul cuminte şi frumos al mamei mele. Mama- eroina mea, îngerul meu pe pământ, motivul pentru care azi sunt cine sunt şi ceea ce aspir să fiu mâine.

Viaţa a binecuvântat-o pe mama cu noi, copiii ei, dar apoi, când era încă foarte tânără, i-a luat iubirea vieţii, pe tatăl nostru. Într-o fracţiune de secundă, povestea vieţii ei s-a năruit. Ce-a făcut mama? L-a iubit şi mai tare pe Dumnezeu! Poate de aceea El a şi învăţat-o să stea atât de dreaptă, neclintită în faţa tuturor încercărilor vieţii. Din mai mult sau puţin, uneori din foarte puţin, a încercat să nu ne lipsească nimic, deşi dragostea ei nu s-a raportat şi nici nu s-a măsurat vreodată în lucruri materiale. Ne-a învăţat ce este iubirea, demnitatea, fericirea lucrurilor simple, dar adevărate, succesul, munca, stima de sine, dar mai ales, ne-a învăţat cum să trăim ancoraţi în prezent, mereu pozitivi.

12049281_910570799022936_6656436214277588103_nÎmi amintesc zilele ei de salariu când, în primul rând, plătea facturile, apoi îşi făcea listele de cumpărături pentru următoarea săptămână. Parcă o văd sucind şi răsucind cifrele la nesfârşit, cu oalele de mâncare sfârâind pe foc, cu rufele pregătite să fie întinse afară, la soare şi cu maşina de călcat în priză, bolborosind aburi spre mormanul de rufe ce aştepta să fie călcat. Eram mică atunci, dar mi-o amintesc zâmbind peste toate negurile din faţa ei. Pentru că mama plătea facturile mari, greoaie, binecuvântându-le că « ne-au dat lumină, acoperiş deasupra capului sau o mobilă confortabilă ». Şi o întrebam mereu de unde mai avea puterea să şi zâmbească, iar ea îmi răspundea: “Din tine, din voi, copiii mei, voi sunteţi Lumina şi Forţa mea”.

Poate de aceea am şi crescut crezând că sunt o Sursă de Lumină şi că atunci când se mai face întuneric în jurul meu, când mă copleşesc grijile sau durerile, mă pot întoarce mereu la mine, în mine, mă pot reconecta la aceeaşi Sursă în care mama a crezut mereu. Sunt sigură că uneori am părut celor din jurul meu puţin “aeriană” pentru că am trecut peste tot şi toate zâmbind, chiar şi atunci când viaţa mi-a cam “rânjit” în faţă. Dar această atitudine pozitivă, această încredere că “totul va fi bine cumva”, am primit-o “cadou” tot de la mama.

Iubirea, grija, armonia pe care ni le-a dăruit mama din belşug sunt ingredientele principale pe care le dăruiesc şi eu azi familiei mele. Căci tot de la mama am învăţat să fiu mamă şi soţie.

11846676_803835026402952_6814694205478127405_nEa m-a ajutat să înţeleg că nu există un prototip de mamă perfectă în această lume, dar există milioane de feluri în care pot fi o mamă bună pentru copilul meu. Tot mama m-a învăţat să-mi iubesc şi să-mi ocrotesc partenerul de viaţă din vârful degetelor până în creştetul capului, să-l susţin, să-l alint, să-l ador aşa cum îmi ador copilul. Dar să nu rămân într-o relaţie unde există tristeţe, durere, frig, praf şi pulbere, căci merit mai mult şi sunt mai mult.

Mamă, prin puterea exemplului, mi-a arătat cum să nu-mi uit micile cochetării şi feminitatea, indiferent de obstacolele vieţii, să accept că oamenii vin, dar mai şi pleacă din viaţa mea, că nu e bine să mă ataşez obsesiv de relaţii, fiare sau pereţi, că din iubire, cu iubire pot trece şi cei mai stâncoşi munţi…

Azi sunt şi eu o mamă a cărei fetiţă este născută în Canada, ţara mea adoptivă. Şi nu este uşor să fii “o mamă străină” în ţara nativă a pruncilor tăi, țara în care ei vorbesc o limbă fără cusur, în timp ce a ta va avea mereu un uşor “accent străin”. Dar sunt mândră că sunt o “hiper-mamă”, cum s-a exprimat o mămică băştinaşă, recent, când a aflat, cu uimire, că fetiţa mea nu a urlat prin magazine sau pe stradă niciodată, nu s-a târât pe jos urlând dacă am refuzat să-i cumpăr vreo jucărie şi nici n-a lovit furioasă, cu picioarele, scaunul din faţă al maşinii – dacă am schimbat destinaţia dorită de ea cu una necesară familiei.

În schimb, îmi încurajez mereu copila să nu se închidă bosumflată, în camera ei (şi nici nu o “condamn la colţ, în “time out” cum e trend-ul americano-canadian), atunci când e supărată. O îndemn să vorbească cu noi, părinţii ei, despre trăirile ei, despre bune şi rele, despre momentele fericite sau mai triste, exact aşa cum am fost şi eu crescută de mama mea, în România.

Valoarea unei mame, în viaţa copiilor ei, este inestimabilă chiar dacă Biroul (american) de Statistică a Muncii a dat publicităţii “valori” pe care familia ar trebui să le plătească altcuiva în cazul în care mama nu ar face “totul” pentru copiii ei. De exemplu, curăţenia casei ar costa anual-  $ 5.135, tunsul copiilor- $ 320, o bonă care să aibă grijă de copii zilnic – $ 20,072. De aceea admir mămicile casnice care, în ciuda preconcepţiilor, chiar “dacă stau acasă”, au un “job” preţios, deşi, de multe ori, singurul lor “salariu” este dragostea copiilor. În aceeaşi măsură însă admir şi mamele care lucrează câte 8-10 ore pe zi, cot la cot cu soţii lor, un parteneriat necesar în societatea de azi în care preţurile, dar şi nevoile, cerinţele sau pretenţiile copiilor au explodat.

11811560_796936780426110_7895877500469426997_nEste şi cazul meu şi da, de multe ori sunt epuizată fizic şi psihic, dar la fel este şi tatăl fetiţei mele; de aceea şi împărţim cum putem mai bine nu numai contul bancar, dar şi treburile casei – de la cumpărături, gătit, spălat, până la curăţenia casei. Un motiv pentru care nu mă interesează foarte tare dacă după o zi super obositoare la serviciu, soţul ajunge acasă, de Ziua Femeii, fără un buchet de flori cumpărat la supra-preț. Înainte de a-l face să se simtă vinovat pentru asta, prefer să îl fac să se simtă mândru că este un tată bun şi un partener de viaţă responsabil în fiecare zi a anului. Că florile sau cadourile mele vin oricum, uneori cu o zi-două înainte sau după un astfel de eveniment, este bonusul şi norocul meu de a întâlni un bărbat educat frumos de o mamă-soacră minunată.

Sunt pro recunoaşterea adevăratelor valori ale femeilor şi mamelor în societatea de azi, în sânul familiilor, dar sunt împotriva comercializării excesive a Zilei Femeii. Personal, în locul unei vacanţe sau genţi extravagante, de Ziua Femeii mi-aş dori o zi liberă pe care să o petrec cu soţul şi fetiţa mea; să ne trezim mai târziu, să citim o carte, să ne plimbăm prin parc împreună, să râdem, să cinăm într-un restaurant şi chiar s-o aud pe fetița mea făcând haz de mine că am comandat ”le salade” în loc de ”la salade”. Ştiu că sunt o mamă iubită de copilul meu pentru că mi-o arată în fiecare moment şi nu doar într-o zi pe an.

Când eram copil, stăteam la mama mea în braţe în fiecare seară şi plângând, o rugam să nu plece ”în Cer”, cel puţin, nu înaintea mea, căci nu aş suporta să o pierd. Încă îi mai spun asta uneori, şi nu din automatism, ci pentru că o iubesc atât de tare. Iar ea îmi zâmbeşte mereu, alteori îmi şterge lacrimile şi mă asigură că nu o voi pierde niciodată. Căci ea va fi mereu la doar o bătaie de inimă depărtare, în inima mea. Poate de aceea petrec şi azi foarte mult timp cu mâna pe inimă, de dorul mamei mele care fizic trăieşte în România, la zece mii de kilometri depărtare de mine.

Sper că peste ani şi ani, fetiţa mea să aibă amintiri la fel de frumoase despre mine, aşa cum am eu despre Mama, prima mea iubire adevărată.

11096400_436172146557217_257474977786882474_nLa mulţi ani fericiţi, buna şi frumoasa mea Mamă! Îţi mulţumesc că exişti, că ai ales să-mi dai viaţa, că îmi curgi prin vene şi trăieşti în inima mea în fiecare clipă.

La mulţi şi minunaţi ani tuturor femeilor şi mamelor (naturale sau adoptive) din lume! Să aveţi o zi strălucitoare, perfectă, aşa cum meritaţi!

 

 

 

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Val spune:

    Ce frumos! :*

Comentează :