Magog și monstrul ascuns din ape

La două ore de condus de Montreal (sau, mai precis, la 120 km depărtare) se află Magog, orăşelul de care m-am îndrăgostit weekend-ul trecut. Cu o istorie care datează din 1776, aşezarea pare a fi o gură de rai ruptă din cărţile de poveşti. Principala atracţie a aşezării este Lacul Memphremagog, un lac glaciar de apă dulce situat între Vermont, Statele Unite și Magog, Quebec, Canada. Acesta se întinde pe mai mult de 40 km si este căutat de amatorii de sporturi nautice și de către pescari. Lacul aprovizionează cu apă potabilă numeroase municipalităţi din împrejurimi. Istoria sa, frumusețea și magnetismul cu care îşi atrage turiştii face din el o bijuterie prețioasă pentru regiune. Unii pretind că în Memphremagog trăieşte o reptilă-monstru pe nume Memphré, care s-a făcut observată încă din secolul 18 și continuă să facă şi azi deliciul folclorului din zonă. Alții susțin că monstrul Memphre a fost reperat recent, chiar în anul 2000. Cei care l-au văzut spun că nu vor uita niciodată acel moment. Lacul Memphremagog este cunoscut să fi avut cel puțin trei faruri care sprijineau navigatorii în drumurile lor pe apele marelui lac. Din păcate, toate cele trei faruri originale (Maxfield Point Light, Newport Wharf Light, Whipple Point Light) au fost demolate.

Cei drept, eu (si familia mea) nu am ajuns în Magog în căutare de monştrii, ci pentru a fugi puţin de agitaţia Montreal-ului şi pentru a experimenta şi alte zone ale provinciei Quebec. Iar alegerea a fost cât se poate de fericită pentru că am fost foarte încântaţi de aerul curat, de frumuseţea drumului până acolo, de “munţii” (care arată ca nişte dealuri româneşti) panoramici şi de superbă privelişte pe care ţi-o dăruieşte lacul. După un tur scurt al oraşului, o plimbare prin târg şi o partidă de zbenguieli cu fetiţa noastră, senzaţia zilei a fost plimbarea pe lac cu o barcă foarte…” pitorească”. Şi asta pentru că am refuzat croaziera comercială cu vaporaşul pe care se îmbarcau turiştii şi am plătit un localnic să ne plimbe. La un moment dat, chiar începusem să cred și eu în existenţa monstrului-reptilă, aşa de haotic a început să danseze ambarcaţiunea noastră pe valuri. Însă priveliştea care mi-a tăiat răsuflarea m-a făcut să uit de starea bărcii şi să savurez fiecare secundă de frumuseţe.

Şi cum fiecare ţară are Columbenii şi Becalii ei, n-am putut să nu remarcăm casele “de milioane de dolari” de pe ţărmul lacului, case ale mai-marilor canadieni care îşi petrec verile în frumoasa staţiune din sud-estul Quebec-ului. Cu siguranţă că de câte ori îmi voi dori să-mi retrezesc simţurile și să fiu una cu natura, voi vizita din nou acest paradis liniştit.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :