„Madame Bovary c’est moi”

madamGustave Flaubert (1821-1880) este pentru literatura universală un artist desăvîrşit. Existenţa sa se scrie doar în sensul şi pentru arta cuvîntului. Născut într-o familie în care tatăl era medic, Flaubert descoperă prematur că omul se confruntă cu boli, cu suferinţa, cu moarte. La rîndul său, o fire sensibilă din punct de vedere fizic, renunţă, din fericire pentru istoria literară, la a studia dreptul din motive medicale şi se dedică total scrisului.

În 1830, cînd avea doar 10 ani, îi scria bunului său prieten, Ernest Chevalier; „Te rog să-mi răspunzi dacă vrei să ne asociem ca să scriem povestiri…am să-ţi trimit caiete pe care am început să le scriu”. (februarie 1831, Către Ernest Chevalier, „Corespondenţe”). La 16 ani avea deja o viziune clară asupra ars poeticadupă cum vedem într-o scrisoare adresată aceluiaşi prieten; „Sînt zile în care aş da toată ştiinţa palavragiilor trecuţi, prezenţi, viitori, toată neroada erudiţie a tipicarilor şi pisălogilor, filozofi, romancieri, chimişti, băcani, academicieni, pe două versuri de Lamartine sau de Hugo; iată-mă devenit grozav de anti-proză, anti-raţiune, anti-adevăr, căci ce altceva este frumosul decît imposibilul, ce altceva poezia decît spontaneitate, sufletul omului, şi unde să regăseşti acest suflet cînd la cei mai mulţi e fără încetare stăpînit de două mari preocupări care umplu adesea o viaţă de om: să facă avere şi să trăiască pentru digestie. […]”

madam-bovary-marx-translation-003Descoperirea corespondenţei sale dezvăluie natura contrastantă a lui Flaubert, atît ca individ, cît şi ca scriitor. Este poate unul dintre motivele pentru care criticii, şcolile literare au căutat fiecare să şi-l asume, şi să îl asume unor curente literare de cele mai multe ori diferite. Pentru că el era în fiecare dintre ele.

Dintr-un paradox s-a născut şi Emma Bovary, rămînînd peste timpuri să definească o parte a fiecăreia (sau chiar fiecăruia) dintre noi : fiinţa bovarică. Flaubert începe să scrie istoria Emmei în 1851, într-o vineri seara la Croisset, aşa cum aflăm dintr-o scrisoare adresată Louisei Colet pe care o cunoaşte în 1846 şi care îi devine „Muză” şi iubită prin corespondenţă o lungă perioadă de timp. Flaubert e un scriitor meticulos, cuvîntul este pentru el o forţă care fie îl torturează, fie îi dă linişte. Uneori poate să scrie doar cîteva fraze în trei sau cinci zile, nu pentru că suferă obişnuitul blocaj, ci pentru că perfecţiunea stilului îi cere un adevărat supliciu, pînă la epuizare, aşa cum observă şi Roland Barthes în „Romanul scriiturii” vorbind despre „Flaubert şi fraza”. Pentru Flaubert a scrie şi a trăi este acelaşi lucru, ne spune Barthes. „Stilul nu se poate realiza decît printr-o muncă atroce, printr-o încăpăţînare fanatică şi devotată.”

O căutare „fanatică şi devotată” a devenit pentru autorul sau şi structura stilistica a romanului cel mai apreciat, Madame Bovary. Un cercetător „fanatic şi devotat” trebuie să devină şi cel care vrea să înţeleagă ce stă în spatele unei opere desăvîrşite cum este opera lui Flaubert, scrisă cu lacrimi şi sînge, aşa cum ne stau mărturie chiar cuvintele sale.

Un astfel de căutător a devenit Julian Barnes cînd a scris „Papagalul lui Flaubert”. Barnes nu este doar un scriitor contemporan extraordinar, el este un mare admirator al lui Flaubert şi cartea sa este o dovadă a acestui lucru, el mergînd pe urmele lui Flaubert pentru a-şi construi propriul fir narativ.

Cu Emma Bovary, bovarismul, femeia bovarică, Flaubert a construit un arhetip ce transcede elegant toate vremurile. Şi o face cu suficientă obiectivitate, cu multă înţelepciune cînd vine vorbă să-şi dozeze vocea auctorială cu privire la femeia Bovary, astfel încît să ne întrebăm şi astăzi dacă o iubim sau o urîm pe Madame Bovary sau dacă există una în fiecare dintre noi şi într-o lume moral sănătoasă, poate ar avea şansa unui alt destin. O femeie obişnuită cu dorinţe şi trăiri, învinsă de propriile vise, îngropată social de către forţa dominantă a celorlalţi, majoritatea. Flaubert a scurs din peniţa sa toată viaţa acestei femei şi i-a dat acea formă care să dăinuie peste timp şi care să îmbrace alte mituri: politicianul bovaric, bovarismul în modă, egoismul de tip bovaric etc. Dacă Emma avea ochii albaştri, negri sau culoarea curcubeului, niciunul dintre noi nu-şi mai aminteşte, aşa cum constata şi Barnes scriindu-şi „Papagalul lui Flaubert”, dar cu toţii vom fi plîns imaginînd-o pe Emma în chinurile morţii, imaginîndu-ne cum însuşi Flaubert o judeca „o fire oarecum perversă, o femeie de falsă poezie şi de false sentimente”. Fiindcă pe Emma o iubeşti şi o deteşti în acelaşi timp, iar pe scriitorul care i-a dat viaţă îl cercetezi pînă la epuizare să te asiguri că ai înţeles aşa cum ar fi vrut cînd ne-a spus; „Emma Bovary sînt eu”.

wk-bc420_tv_rep_g_20120628154537Dacă Emma s-a ridicat dintre coperţile cărţii în chip de înger sau demon, nu vom ştii niciodată exact, dar să-l lăsăm pe bietul Charles Bovary să ne dea imaginea de final a scurtei incursiuni în viaţa acestei femei şi a felului cum un scriitor genial a plăsmuit-o din cuvinte:

„Din respect sau dintr-un fel de senzualitate care îl făcea să nu se pripească în cercetările lui, Charles nu deschisese încă despărţitura secretă a unui birou de palisandru la care scria Emma de obicei. Dar, în sfîrşit, într-o zi se aşeză în faţa lui, întoarse cheia şi apăsă pe arcul care-l deschidea. Toate scrisorile lui Leon erau acolo. De data asta, nici o îndoială! Le citi pe nerăsuflate pînă la ultima, scotoci prin toate colţurile, prin toate mobilele, prin toate sertarele, pe după dulapuri, plîngînd, urlînd, pierdut, nebun. […]

Şi ne oprim aici, căci de vă duc înapoi la începutul poveştii lui  nu s-ar putea oare, să descoperim puţin bovarism pînă chiar şi la bunul Charles?!

Bibliografie:

Barnes, Julian – Papagalul lui Flaubert, 2011, Adevărul Holding

Barthes, Roland – Romanul scriiturii, 1987, Univers

Flaubert, Gustave – Corespondenţe, 1985, Univers

Flaubert, Gustave – Madame Bovary, 1979, Univers

Picon, Găetan – Scriitorul şi umbra lui, 1973, Univers

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :