Lovere, locul unde dragostea e la ea acasă

Unul din motivele pentru care îmi place să călătoresc este că, după toate neplăcerile și disconfortul unei călătorii (care la mine au devenit rutină și nici nu le mai bag în seamă), dai peste un orășel ca Lovere. Nu credeam să mai întîlnesc o așezare mai frumoasă ca Sirmione, dar uite-o, are un nume cu rezonanță amoroasă, deja îți place după cum sună, e pitit bine printre colinele Alpilor italieni și așezat strategic pe malurile lacului Iseo. Nu e atît de tranzitat ca Sirmione și puțini au auzit de el, dar are o promenadă frumoasă și un covor roz care te duce imediat în centrul istoric. E genul de orășel pe care-l descoperi din greșeală sau despre care îți vorbește un prieten experimentat în călătorii (în cazul ăsta prietenul a fost Jinfotours).

E locul unde 14 februarie e în fiecare zi, cu inimioare și biciclete roz, cu străzi înguste și umbroase, pe care răsar din loc în loc cafenele micuțe cu 3-4 mese, de unde poți vedea ce se întîmplă pe partea cealaltă a străzii, dacă vine cineva să cumpere o pîine de la magazinul din colț, iar dacă stai mai mult de 2 ore, deja ești de-al casei și poți spune și celorlalți clienți că trebuie să sune la clopoțel dacă vrei să coboare proprietarul din casă și să te servească sau, dacă privești în sus, la unul din balcoane, le vezi pe cele trei prietene adunate special la cafeaua de dimineață, să se pună la curent cu ultimele noutăți sau bîrfe. Sau poate și asta e o rutină zilnică. Sunt sigură că nici ele nu se plictisesc, pentru că în fiecare zi sunt alți turiști în oraș.

În Lovere parcă ai vrea să poposești mai mult, chiar dacă nu are prospețimea mediteraneeană a lui Sirmione. E mult mai liniștit și tăcut. Miroase a praf umed și din cînd în cînd un iz puternic de mucegai te ridică de pe scaun. Numai că aici găsești ceva ce mulți nu ar vedea și nici nu ar auzi. Povești de viață obișnuită. Iar în teribila noastră alergătură după neobișnuit, în călărirea asta a tuturor vehiculelor pentru a înghiți kilometri și clădiri istorice, obiective-țintă și nebunia de a face poze doar pentru a-ți da un chekin pe FB, un popas în viețile obișnuite ale oamenilor e ca o oază de normalitate. Dar cine mai apreciază așa ceva?

Oricum, dacă ești genul de bătrînel neliniștit care vrea musai să bifeze un obiectiv turistic, mergi la centrul de informare turistică, unde vei primi o hartă a orașului, iar cineva de acolo îți va spune ce e mai important de văzut în oraș. În 500 de pași ai văzut tot, numai ai grijă să ții cont de siesta italienilor, care, în funcție de așezare se poate întinde de la 12.00 la 15.00, ori chiar 16.00. Iată cîteva idei:

  • -du-te și vezi micul port din Lovere.
  • -Roagă-te pentru vii și morți în basilica di Santa Maria în Valvendra
  • -Dă o fugă pînă la palatul Bazzini din sec XVI, dar te avertizez că nu prea arată a palat
  • -Bea apă din fîntînile și pompele arteziene care împînzesc orașul
  • -Cumpără-ți un suc cu multă gheață într-o zi toropitoare de iunie. Știu, nu e bine să bei rece cînd e cald, dar zău, dacă are importanță după ce te-a moleșit arșița. Loverenii sunt experți în prepararea unei astfel de băuturi. Gheața se topește în timp ce cercetezi străduțele și ai impresia că bei dintr-un pahar fără fund. Ia-ți unul cu gust de mentă, e demențial.
  • -Treci pe sub coloanele și prin tunelurile scurte și umbroase de pe străzile din Lovere. Sunt sigură că dacă bunicii tăi ar fi locuit aici, ai fi fost în fiecare vacanță de vară la ei numai pentru simplul motiv că ai unde te ascunde cînd te joci ”De-a hoții și vardiștii” sau ”De-a v-ați ascunselea.”
  • -Vrînd-nevrînd vei ajunge în piazza Vittorio Emanuele (cîndva în Evul Mediu locuia aici, într-un palat care nu mai există, pentru că a fost ras de la temelii prin sec XV, familia Celeri, care stăpînea orașul). A rămas doar Turnul Civic, locul unde își dau acum întîlnire tinerii adolescenți îndrăgostiți.
  • -E foarte simplu de imaginat prin ce ganguri se furișează tinerii să fure cîte un sărut mîndrei lor. Dacă pietrele ar vorbi despre poveștile de iubire care s-au născut în Lovere, probabil că lumea asta ar fi un loc mai bun.
  • -Dacă dai de piața 13 Martiri aici e locul unde 13 partizani au fost executați de fasciști într-un 22 decembrie 1943. Tot aici vei vedea și fîntîna dedicată Independenței Italiei. Nu te mira dacă vezi zilnic oameni curățînd-o cu furtunul, astfel încît monumentul să fie mereu curat. Italienii țin la curățenia și întreținerea orașelor lor, mai ales în astfel de așezări micuțe, unde 5000 de suflete își cunosc unul altuia toate meandrele și cotloanele sufletului. Oare cum o fi să fie așa?

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesoară de franceză și engleză, timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am publicat cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. În prezent, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici. Dacă ai de gînd să comentezi, fă-o civilizat și doar dacă ai ceva de spus. Dacă nu, așteaptă-te la un răspuns pe măsură și ia viteză.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :