Legea atracţiei negative – sau cînd minus cu minus nu fac plus

sinele rozOameni buni, vă spun sincer, e timpul să luaţi în serios dictonul celebru „Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi!”. Pentru că, dacă nu aş fi trecut pe la cursurile de sintaxă a limbii engleze, nu aş fi ştiut de ce unele relaţii sunt pur şi simplu sortite eşecului din faşă.

Avem în lingvistică o lege sau regulă care se numeşte „Legea atractiei negative şi a asimilării”. Ea există, dar, că în viaţă, această lege a lingvisticii poate fi respectată sau nu, adică este într-un fel guvernată de liberul arbitru. Şi tot ca în viaţă, nerespectarea acestei reguli, vine la pachet cu nişte consecinţe.

Mi-am luat modelul din sintaxa limbii engleze fiindcă în timp ce doamna Drăguşin ne predă în stilul său extraordinar regulile de convieţuire în propoziţie, am avut o revelaţie. Dom`le, relaţiile sunt relaţii indiferent de domeniu şi ca ele să fie funcţionale, au nevoie să se supună unor reguli opţionale (adică vegheate de liberul arbitru) şi să conţină nişte variabile (adică unicitatea şi specificitatea fiecărui „constituent” în parte).

Preluînd astfel modelul lingvistic, l-am pus peste relaţiile umane şi a reieşit că există între oameni cîteva tipuri de relaţii, independente de voinţa celor implicaţi. Relaţii de atracţie pozitivă, negativă, neutră şi, evident, relaţii de respingere. Astăzi, ne vom ocupa de atracţia negativă şi ce se întîmplă cînd, vorba cîntecului unul zice „hai!” şi celălalt „mai stai”.

Ei bine, există un filtru între elementul A şi B care semnalizează relaţia ca fiind „bolnav formată” atunci cînd cele două elemente sunt în contradicţie (în lingvistică, atunci cînd unul este afirmativ şi unul negativ). Mesajul sănătos constituit respinge automat o astfel de relaţie. Adică, tu poţi să formezi o propoziţie proastă, dar ea va fi proastă şi taxată ca atare.

Înapoi la oameni, legea ar spune că atunci cînd eşti atras de un element care nu seamănă cu tine, relaţia va fi la un moment dat respinsă, sub orice formă de către unul dintre cei doi sau va pica natural la proba timpului. Din start, avem de a face cu o relaţie proscrisă.

boone nuitScenariul arată cam aşa:

Poţi fi desigur atras de către cineva care nu corespunde cu standardele tale, cu felul în care priveşti viaţa şi rolul fiecăruia într-o relaţie. Aceasta, chiar poate funcţiona un timp, în ciuda factorului denumit mai sus „filtru” care în mod raţional ar respinge ca fiind prost formată o astfel de relaţie. La un moment dat însă, unul dintre cei doi va obosi pur şi simplu să acopere urmele nepotrivirilor, să le ignore sau să încerce să le transforme şi să ajungă, evident la o relaţie de atracţie pozitivă. Pur şi simplu nu se poate. Şi atunci avem două tipuri de concluzii:

  1. Fie cunoşti de la început această lege şi nu intri într-o relaţie cu cineva care este vădit diferit de tine.
  2. Intri într-o astfel de relaţie şi o consideri de la început o aventură gen rollercoaster, dacă îţi plac senzaţiile tari asumîndu-ţi riscurile şi finalitatea şi
  3. Dacă nu ai ştiut şi afli acum, dar e prea tîrziu, suferi în tăcere şi înveţi să lucrezi cu diferenţele, fără să te chinui să le schimbi şi

evident

  1. Pur şi simplu fugi cît te ţin picioarele, cît timp nu ai nimic de pierdut decît o dulce-amară perioada de singurătate în care să-ţi reevaluezi lucrurile pe care nu le vrei de la celălalt şi să aştepţi cu speranţa să ţi se întîmple o relaţie cu atracţie pozitivă. 

Întrucît este luna Femeii, dragelor, vă urez cît mai multe atracţii pozitive în relaţiile voastre şi să luaţi aminte că această lege funcţionează cam în orice domeniu al vieţii. Fiind primăvară şi timp de curăţenie, aveţi grijă ce puneţi pe făraş şi ce lustruiţi frumos şi puneţi la păstrare.

 

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

3 răspunsuri

  1. Carevasazica, sintaxa relatiilor (ca sa nu zic a inimii), zici ca vine de la limba engleza. Ce ne facem, insa, cu alte limbi, cum ar fi limba franceza, in care exista termeni ca „complementarite”, ca sa nu zic si „menage a troi” 🙂

    • Mona spune:

      Zic ca imi place mult teoria lui Chomsky, cu privire la existenta unei gramatici universale , din acestea facand parte si limbile vorbite pe care le-ai mentionat. Se pare ca de anul acesta, cel putin la nivel universitar, si limba romana va prelua in analiza modelul. In rest, corelarea legilor specific cu legile subiective ale individului, sunt mai greu de facut si sunt supuse erorii. Eu am incercat> Sunt sigura ca am descoperit niste arhetipuri umane si cateva directii de afirmare ale acestora. Cu ce spune Chomsky, poti sa folosesti atunci cand intri deja intro relatie. Sa ma contrazica cine are un system observant mai bun!

  1. 9 martie 2014

    […] care au în fiecare zi şansa de a demonstra asta (şi nu întotdeauna reuşesc, apoi se miră că minus cu minus nu dau plus ca la mate) şi-apoi “noblesse oblige, n`est pas?”, cum ar spune franţuzoaicele. Avem şi un […]

Comentează :