Lacul Como și un popas în Bellagio

Bellagio, intrarea în oraș.
Bellagio s-ar traduce ”raiul pe pămînt”. Așa o fi?

Călătorii care au ajuns în Bellagio spun că acest orășel este perla lacului Como. Pentru asta însă trebuie să-ți petreci cel puțin o noapte și o zi, ca să poți savura alene plimbările pe străduțele sale umbroase și înguste.

Noi am avut un popas de o oră, după o croazieră de două ore pe lacul Como, cel mai mic din trioul de lacuri glaciare aflate în nordul Italiei, dar cu o adîncime record, de mai bine de 400 m. Como se află la 56 de km distanță de Milano și se poate ajunge foarte repede (dacă ești cazat la Milano) cu trenul, cu mașina sau cu autocarul. Ca să ajungi la Bellagio, cel mai bine iei vaporașul și traversezi lacul Como. Durează două ore, timp în care vaporul oprește în mici halte cu nume de vilă sau de paradis.

Nu ai altceva de făcut decît să te întrebi oare cum ar fi să trăiești pe malurile unui astfel de lac, într-o vilă care răsare dintr-o vegetație luxuriantă, cu grădini de vis și umbră cît cuprinde. Croaziera cu vaporașul pe lacul Como îți dă o stare de liniște și relaxare, dacă ești pregătit psihic pentru asta. Dacă ești genul care nu are stare și simte nevoia să i se întîmple neapărat ceva în două ore, dacă nu ești obișnuit cu starea de contemplare și uimire, mai mult sigur că nu te vei bucura de priveliști, ci te vei uita pe ceas să vezi cum trece timpul mai repede.

foto: Pinterest

Luați-o ca pe un avertisment pentru cei care au așteptări intense sau ratează vreun muzeu din cauza celor 2 ore dus, alte 2 ore întors din Bellagio înapoi în Como, la care mai adăugăm și jumătățile de oră de dinaintea fiecărei îmbarcări. E o excursie ușoară, în care nu ai altceva de făcut decît să privești în zare și să ghicești care din zecile și sutele de vile pe care le vezi pe mal ar putea fi a Madonnei, a lui Clooney, a lui Sylvester Stallone sau a lui Gianni Versace, sau cine știe cărui alt star american. Poți face poze în care vîntul foarte ușor îți zboară bretonul de pe frunte într-o zi caniculară de iunie. Te va prinde soarele și-ți vei umple plămînii cu brizele lacului. Ia-ți o înghețată și savureaz-o pe punte, doar ești în Italia, una din țările în care se face cea mai bună înghețată.

Toate străzile umbroase duc spre port.

Mi s-a spus la un moment dat că atîta plimbare e bătaie de joc. Mi-am dat seama că unii oameni chiar nu au exercițiul relaxării. Sunt ca limbricii care dacă nu se mișcă în toate direcțiile mor. O atitudine total opusă relaxării pe care ți-o poate aduce o vacanță pentru care se pare că ai dat bani să te relaxezi. Pe lacul Como nu ai ce să faci decît să stai naibii potolit și să savurezi peisajul. Gîndește-te de ce ești așa de agitat și dacă merită, de exemplu. Mai mult ca sigur că chiar dacă vei avea cea mai frumoasă vilă din Univers, tot vei fi stresat, fiindcă trăiești într-o stare de agitație permanentă, în care sufletul tău are nevoie de conflicte ca să poată trăi, iar atunci cînd nu le găsește se enervează mai tare. Pentru astfel de persoane, nici Bellagio, nici Sirmione, nici Lovere, niciunul din sătucele liniștite ale Italiei, sau ale Spaniei, sau chiar ale Greciei nu le va face bine. De aceea, uitați de ele. Îmbarcați-vă pentru Turcia, unde vi se poate întîmpla orice, sau mergeți într-o tabără de cercetare alpină, dacă vă ține fizicul.

Lacul Como e pentru iubitorii de natură, pentru doamnele care vor să-și acceseze noi niveluri de creativitate în privința designului peisagistic, pentru toți cei care vor să-și caute un loc liniștit în care să trăiască printre lebede, rațe sălbatice și vile frumoase și care, din cînd în cînd, vor să se arunce în lac pentru o bălăceală rapidă. E pentru cei cărora le plac sporturile nautice de vară. Sau pentru cei care vor să stea pe o terasă ore în șir să privească lumea sau pe o bancă într-un parc și să hrănească porumbeii. Nu e așa de simplu cum sună. Puțini sunt cei care văd în asta o îndeletnicire plăcută. E nevoie și aici de exercițiu. Un exercițiu al liniștirii sufletului.

Astfel că, atunci cînd coborîți în Bellagio e posibil să fiți un pic debusolați. E un port cu o promenadă lungă, plin de terase și taverne italienești, unde se mănîncă bine și servirea e rapidă și prietenoasă, dar și prețurile sunt pe măsură.

Provocare: privește cerul, apa și lumea.

Ce mai poți face în Bellagio? Plimbă-te pe străduțe. Sunt înguste, răcoroase și găsești alte mici taverne cu tot felul de aperitive specific italiene. Fă-ți poze pentru Instagram. Privește oamenii. Intră în vorbă cu ei. Descoperă orașul și încearcă să te pierzi, cască gura la terase, miroase florile alea colorate care ies din piatră (italienii sunt experți în a face florile să înflorească și dintr-o piatră seacă). Bea apă din pompele publice cu apă rece care împînzesc orașul. Cumpără-ți o eșarfă de mătase sau trimite o vedere unei persoane speciale. Îți vine sau nu să crezi, altceva nu ai ce face. Liniștește-te, calmează-te, potolește-te. Scrie o poezie. Ieși din ritmul trepidant al vieții tale. Dacă stai bine să te gîndești și ești foarte cinstit cu tine însuți, din cele 100 de lucruri pe care le faci într-o zi, abia dacă are importanță unul singur pentru sufletul tău. Învață să-l faci constant doar pe acela. Trăiește clipa.

Sau uite o întrebare de o mie de puncte: ce ai putea face cînd n-ai ce face și ești prins într-un loc de unde nu mai poți pleca pînă la următorul vaporaș?

Zully Mustafa

După ce am lucrat în presă mai bine de 20 ani, dar și ca profesor timp de 7 ani, m-am dedicat din 2007 exclusiv scrisului și călătoriilor. Am scris cărți pentru copii, am avut rubrici în revistele FHM, Unica, Femeia și Playboy. Primul roman, “Strugurii s-au copt în lipsa ei”, s-a epuizat în două luni și jumătate de la lansare. Au urmat romanele “Nopți orientale” și ”Al treilea călător”. Plus altele pentru copii. De 8 ani locuiesc în Medgidia cu familia, călătoresc des, traduc pentru Pro Tv filme turcești și-mi pregătesc următoarele romane. Din cînd în cînd, mai scriu și pe aici.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :