Katharine Hepburn, actrița tuturor timpurilor

Imaginea pe care a arătat-o întregii lumi a fost a unei femei puternice și de nestăvilit. Dar puțini au știut că în cea mai mare parte a vieții ei Katharine Hepburn a fost bântuită de întuneric și de secretele nerostite ale trecutului familiei ei.

Și-a petrecut verile din copilărie pe țărmul bătut de vânturi al Fenwick-ului, la căsuța din familia ei din Long island. Acolo, înconjurată de pescăruși și surfeuri, a învățat ea s iubească orizontul și marea. Iar atunci când orașul a anunțat planuri de a demola refugiul său favorit, Kate, în vârstă de 6 ani, a luat frâiele în mâinile sale: a desenat petiții, a ținut discursuri vecinilor săi, a făcut plângeri. Nu mult după aceasta, plimbăreții de pe plajă au rămas în memorie cu imaginea unei fetițe roșcate și pistruiate, care alerga de-a lungul țărmului și striga: ”Voi schimba lumea! Voi schimba lumea!”

Până la urmă a făcut-o. Într-un mod în care Fenwick-ul nici nu și l-ar fi imaginat vreodată. De-a lungul a multor onoruri, incluzând și patru Oscaruri, Institutul American de Film a numit-o ”actrița tuturor timpurilor”. Și deși a ieșit în evidență datorită carierei sale cinematografice, în marea schemă a creditelor sale, aceasta pare cea mai puțin importantă dintre toate. În timp ce interpreta un rol a avut următoarea replică: ”… cel mai puțin important dintre daruri. Nu uita că nu ai luat Premiul Nobel pentru asta și că Shirley Temple l-a primit la vârsta de 4 ani”.

Katharine Hepburn a fost o femeie remarcabilă cu multe realizări și contradicții năucitoare – dură și inflexibilă, iubitoare și terorizantă. ”Dragă ca un înger”, a spus fotograful John Bryson, un prieten, apoi a adăugat ”rea ca un șarpe”.

A fost capul de afiș al timpului său, femeia erei moderne. Nimic n-a ajutat-o să scoată mai bine acest lucru în evidență decât garderoba ei formată din pantaloni bărbătești și taioare. Chiar și în ultimii ani când societatea a prins-o din urmă, a rămas ”singura persoană, scria scenarista Elaine May, care-ți dădea impresia că am putea trăi într-o lume a femeilor”.

Forța ei a fost ceea ce publicul a văzut. ”Mulți oameni își petrec viața încercând să pară vulnerabili”, spunea Stanley Kramer, care a regizat ”Ghici cine vine la cină?”. ”Kate era vulnerabilă, dar putea să fac față acestui lucru.” Totuși, marea enigmă a vieții ei a stat în faptul că în ciuda imaginii sale emancipate pe care a oferit-o publicului, a fost timp de trei decenii subjugată într-o relație cu abuzivul, egoistul, alcoolicul și prea-însuratul Spencer Tracy.

Introspecția nu era un punct forte al lui Katharine. A făcut-o, totuși, într-o problemă. ”Psihanaliștii, a spus ea, sunt de cele mai multe ori exigenți. faptul rămâne același. Sunt ca acei somoni, știi. Ori înoți împotriva curentului, ori nu”

Trecutul lui Kate

În dimineața zilei de 29 octombrie 1892, corpul lui Alfred Houghton, bunicul matern al lui Katharine (și descendentul firmei editoriale Houghton Mifflin) a fost descoperit în spatele casei de către un muncitor, cu o rană sângerândă și un revolver lucindu-i în mână.

Fred Houghton suferise nopți de teroare și depresie, și când a fost sunat să-și ia în serios afacerea de familie, presiunea s-a dovedit a fi prea mare. Scandalizată de implicațiile sale, familia a pretins că această sinucidere n-a avut loc. La doi ani după teribila tragedie, soția lui Fred, Carrie, moare de cancer la stomac, lăsând trei fete orfane, de 12, 14 și 8 ani. Dorința finală a lui Carrie a fost ca fetele ei să termine Colegiul Bryn Mawr. Toate au făcut-o. Dar în 1904, când Katharine, cea mai mare dintre fete, s-a căsătorit cu Dr. Thomas Norval Hepburn, fiul unei familii din Scoția decadentă, a purtat o rochie de nuntă lungă și neagră, ca să marcheze moartea propriului său ”eu”.

În timp ce dr Hepburn își servea pacienții la spitalul din Hartford, soția lui (mama viitoarei Kate Hepburn) l-a convins că singura speranță pentru societate stă în asigurarea voturilor pentru drepturile femeii și s-a aruncat în această cauză cu toată ființa sa. De-a lungul anilor a devenit președinta Asociației Femeilor cu Drept de Vot, gazda aprobării britanice și a controlului sarcinii – și tot reușea să fie acasă la timp pentru cină și pentru satisfacerea dorințelor soțului său.

Mariajul lor, totuși, a avut propriile lui secrete întunecate. Dna Hepburn, mama celei care avea să fie Kate Hepburn, nu a vorbit niciodată despre sinuciderea tatălui său – nici despre faptul că după 4 ani și jumătate de la moartea acestuia, fratele lui, unchiul Charles, și-a luat și el viața. În 1907, doi ani de la nașterea primului copil al copiilor Hepburn – Tom – s-a născut o fată. Dup naștere, dna Hepburn a dorit să i se țină fata în dreptul ferestrei ca s-o vadă. ”Da, este roșu”, a murmurat ea mulțumită, când o rază de soare a lucit în părul bebelușului. Își dorise un copil care să semene cu soțul ei.

Copilăria

Încă de la început micuța Kathy a fost o rebelă. Când dna Hepburn i-a explicat candid despre viață, fetița a avut o revelație ”Atunci pot avea un copil fără să mă mărit!” a exclamat ea. ”Asta am să fac. Nu vreau nici un bărbat care să facă pe șeful cu copiii mei!” semn că dl Hepburn nu fusese un om ușor de iubit. ”Ba s-o faci așa cum trebuie”, i-a întors-o el.

Kathy învățase să meargă pe bicicletă când tatăl ei a împins-o de pe un deal la vârsta de 3 ani. La masă, dacă copiii vorbeau neîntrebați îi pălmuia cu putere. Severul criticism al dr Hepburn a fost salvat de primul său născut. Tom devenise un copil nervos, anxios și foarte melancolic. La vârsta de 4 ani el a dezvoltat un tic nervos facial. În primăvara lui 1921, sperând să-i ridice moralul, prinții l-au trimis, împreună cu Kathy, în vizită la prietena lor, Mary Towle în New York City. Tom, în vârstă de 15 ani i-a spus ”mătușii” Towle că acea călătorie a fost una dintre cele mai fericite din viața lui. După ce s-au întors însă acasă, după ce au urcat în camerele lor, el s-a întors către sora lui și i-a spus: ”Ești fata mea, nu-i așa? Ești fata mea favorită din întreaga lume.”

A doua zi dimineață, pentru că nu mai apărea la micul dejun, Kathy s-a dus după el să-l cheme. L-a găsit spânzurat cu un laț făcut din cearșaful de pat pe care-l trecuse de un raft mai înalt. Genunchii lui erau îndoiți și atingeau podeaua. Poliția a concluzionat că trebuie să se fi lăsat cu toată greutatea și hotărârea unui puști de 15 ani ca să țină nodul pe care-l strânsese în jurul gâtului. Raportul referitor la sinuciderea lui Tom Hepburn spunea că tânărul ”s-a chinuit mult să moară.”

În ciuda probelor copleșitoare, dr. Hepburn, tatăl, a spus inițial că Tom a fost strangulat de cineva, apoi că a murit în urma exersării unui truc magic, și în final, că moartea lui Tom a fost o eroare, o greșeală. În săptămâna morții lui Tom, dr Hepburn avea să primească alte vești devastatoare. Fratele său mai mare, Sewell, s-a încuiat în garaj cu motorul mașinii pornit. Soția sa i-a găsit trupul a doua zi dimineață. Și de data asta, familia a mușamalizat adevărul spunând că Sewell a suferit un atac de cord în timp ce lucra la mașina lui.

Biografa Barbara Leaming, în lucrarea sa Hepburn Katharine, apărută în 1995, argumentează că morțile – și eforturile familiei de a ascunde adevăratele cauze – a declanșat un conflict interior care și-a pus amprenta mai târziu pe toate relațiile ei. Și chiar Katharine a admis mai târziu: ”m-au transformat într-o pustnică”. Ca să treacă mai ușor peste aceste tragedii, a fost nevoită să nege și ea adevărul, dar acesta avea s-o urmărească la Colegiu și mai târziu să-l poarte cu ea la Hollywood, când subconștientul ei avea să atragă spre ea și să se îndrăgostească de bărbați autodistructivi. În autobiografia sa ”Me”, apărută în 1991, Kate a trecut peste multe aspecte neplăcute ale copilăriei sale. Viața în casa părintească a fost descrisă ca ”un rai”, iar ”mama și tata erau părinții perfecți”. Familia rar a mai rostit numele lui Tom după sinuciderea sa. Cauzele acesteia, a menționat Kate succint, ”au rămas inexplicabile”.

Adolescența și primele iubiri

La Bryn Mawr, pe care l-a absolvit conform tradiției familiei, Kate a făcut multe năzbâtii: baie goală în fântâna arteziană a campusului, a fost aproape suspendată din cauză c-a fumat pe casa scării și pentru că a pozat nud într-o serie de fotografii scandaloase. A avut o relație cu un poet popular și foarte căsătorit, H. Phelps Putnam, care a scris despre ea ”Am fost umplut de atâta lumină în exces/ încât am ajuns la delir”. Totuși, în 1928 s-a căsătorit cu Ludlow Ogden (Luddy) Smith, un fotograf pe cât de fidel pe cât era poetul Putnam de crai. Când Kate a spus că nu va accepta în veci să devină dna Smith, el și-a schimbat și legalizat numele în Ogden Ludlow. A fost încă de la început o relație în care numai bărbatul iubea. Relația lor însă s-a transformat într-o prietenie de durată. Ani mai târziu, când Ogden a fost bolnav de cancer, Kate l-a vizitat la spital, i-a adus de-ale gurii și l-a îngrijit până când a murit în 1979.

Hollywood-ul și ceilalți bărbați 

Deci, ambițoasa Kate a ajuns la Hollywood pe data de 4 iulie 1932 cu binecuvântarea credinciosului ei soț, Ogden. După primul ei film, ”A Bill of Divorcement” , care avusese premiera în același an, Hollywood Reporter a afirmat: ”În noaptea asta a apărut un nou star la orizont, iar numele ei este Katharine Hepburn”. Avea o limbă ascuțită și tăioasă. ”Nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă îndoiesc de mine”, scria ea. În 1934 câștiga primul ei Oscar pentru ”Morning Glory” și dădea box-office-ul peste cap cu ”Little Woman”.

Putea fi dură sau tandră, sexi sau rigidă ca o fată bătrînă, rebelă sau pierdută în gânduri, toate astea laolaltă erau Kate, fata care și-a făcut loc printre vedete precum Cary Grant și Humphrey Bogart, eclipsându-i. ”Nu asculta de nimeni ”, se plângea Bogart în timpul filmărilor de la ”Regina africană” și ”tot repeta cât este ea de superioară”. Kate a avut dreptate în privința asta. Nu iei de 4 ori Oscarul crezându-te inferior.

Și-a croit propriul ei drum în fața camerei de filmat, deși o serie de eșecuri cinematografice au transformat-o în ”otrava box office”, mai ales pentru producătorii de teatru. Cu toate astea, ”ea nu a crescut la Hollywood”, spunea George Cukor, care i-a fost regizor de zece ori. ”Hollywood-ul a crescut cu ea”.

Mariajul ei cu Luddy a căzut victimă faimei lui Kate. Au divorțat amiabil în 1934, la un an și mai bine după ce ea începuse deja o relație cu agentul său Leland Hayward. ”Eram fericiți, fericiți, fericiți”, a mărturisit ea, cu toate astea Kate a refuzat propunerea lui de a o lua de soție. El s-a răzbunat logodindu-se cu actrița Margaret Sullavan în 1936.  Aflând vestea dintr-o telegramă, Kate a izbucnit în lacrimi.

Mai tîrziu, Hepburn s-a îndrăgostit de regizorul John Ford, care i-a spus o dată ”ești o fată nemaipomenită, dar dacă ai învăța să-ți ții gura și capul plecat, ai fi o soție destul de bună”. Ford a fost unul dintre puținii oameni care au înțeles-o. Și deși afecțiunea lor a crescut o dată cu filmele pe care le-au făcut împreună, relația lor de iubire s-a încheiat.

Pe  celebrul și bogatul aviator Howard Hughes, o figură interesantă a Hollywoodului din acea vreme, căruia îi spunea ”Măria Sa, Hughes”, l-a cunoscut în timpul filmărilor la Sylvia Scarlett. Hughes îi făcea la vremea aceea curte cu avionul, iar Kate nu l-a luat în serios, considerându-l un fanfaron. Dar milionarul nu s-a lăsat până n-a convins-o să se mute împreună în luxoasa lui vilă din Los Angeles. A urmărit-o peste tot până când ea a cedat. ”Eram o pereche atât de ciudată și colorată încât a părut logic să fim împreună”. Dar după 3 ani de relație, ambițiile lor personale au fost mai presus decât dragostea.

Pe la sfârșitul anilor 30, Kate a renunțat de tot la gândul de a avea o viață domestică. ”Vreau să fiu o vedetă și nu vrea să-l fac pe soțul meu, oricare ar fi acesta, să fie victima acestui vis”, declara ea.

Spencer Tracy, bărbatul vieții ei

Viața romantică a lui Kate se stabilizează în 1941 atunci când îl cunoaște pe co-starul cu care avea să joace în ”Femeia anului” (Woman of the Year). ”Mi-e teamă că sunt un pic prea înaltă pentru tine”, i-a spus ea lui Spencer Tracy cu cel mai luminos zâmbet al ei. ”Nu-ți face griji, drăguță, i-a răspuns producătorul filmului, o să te strunească el.”

Și a făcut-o. Tracy, câștigătorul a două Oscaruri (pentru ”Captain Couregeous” și ”Boys Town”), era considerat unul dintre cei mai mari actori al acelor vremuri. Era o persoană foarte dificilă care spunea despre talentul său că ”este singurul lucru bun pe care-l deține”. Căsătoria lui cu Louise Tracy, deși era doar de fațadă, era una destul de respectată la Hollywood. În plus, fiind un om profund religios, credea că surzenia fiului său John era o pedeapsă de la Dumnezeu. Din acest motiv bea foarte mult ca să-și anestezieze vina. ”A trăi nu era deloc ușor pentru Spence”, avea să spună Kate. ”Dar oricare ar fi fost cauza nefericii sale, nu vorbea despre asta cu nimeni. Nici cu mine, nici cu oricine altcineva”. Uneori, mercurialul Tracy avea obiceiul să se distanțeze de toată lumea – și în mod special de Kate. ”Problema cu Kate”, a spus el, ”este că mă înțelege.” În acest bărbat, Hepburn nu numai că îl reîntâlnise pe multpreachinuitul său frate Tom, dar și, așa cum spunea celălalt frate mai mic al ei ”o copie fidelă a lui tata”. Într-adevăr, singurele două fotografii cu bărbați pe care Kate le-a păstrat în dormitorul ei erau a lui Tracy și a tatălui său.

A avut grijă de Spencer atunci când rămânea inconștient după bețiile lui și a stat la picioarele lui atunci când îi spunea tot felul de istorii. El a umilit-o în public, mai ales atunci când se îmbăta. Și totuși ea i-a fost mereu alături, chiar și în spatele camerelor de filmat când le spunea regizorilor: ”Nu e minunat? Cum face asta? Este atât de autentic.”

În cei 27 de ani pe care i-au petrecut împreună nu și-au oficializat deloc relația. ”El era căsătorit cu dna Tracy, iar eu nu eram interesată să mă mărit”, a mărturisit Kate, ”și nu mi s-a părut potrivit să mă afișez cu el prin tot orașul.” La câțiva ani după moartea lui Tracy (pe 10 iunie 1967, în urma unui atac de cord), Kate a scris în memoriile ei că nu-și aduce aminte ca el să-i fi spus vreodată c-o iubește, cu toate astea, anii petrecuți împreună au fost ”absolut minunați”. ”El era acolo – eu eram a lui. Mi-am dorit să fie fericit, să se simtă în siguranță, confortabil. Îmi plăcea să îl aștept, să-l ascult, să-l hrănesc, să-i vorbesc, să muncesc pentru el.”

În 1990, Kate a călătorit la Washington pentru a primi un premiu pentru întreaga ei activitate. Când Hepburn a luat trofeul într-un ropot de aplauze, ea a șoptit în microfon: ”Mulțumesc, Spence”. În ultimii ei ani de viață a mărturisit că nu are nici un regret cu privire la viața ei. ”Am trăit într-o libertate perfectă. Am trăit ca un bărbat. Nu aș schimba nimic din ce-am făcut.” Totuși a spus foarte clar și că pentru o viață de om asta a fost destul. Pentru una de femeie încă și mai și. Iar când cineva a întrebat-o dacă și-ar dori să trăiască la nesfârșit, a răspuns: ”Nu, mulțumesc. Nu mi-e teamă de moarte. Cred că o să am doar un somn mai lung”.

Pe 29 iunie 2003, după ani de forță și vigoare, înconjurată de familie, a adormit pentru totdeauna la ferma ei cea dragă din Fenwick.

Tribut:

”Katharine Hepburn a fost templul după care s-au modelat foarte multe femei inteligente ale secolului XX, dar stilul ei inconfundabil și substanța ei care nu admitea compromisul – o combinație de oțel, alamă și clasă – era unic și de neimitat” (Meryl Streep)

”Lucrul care o făcea cu adevărat deosebită de celelalte staruri ale vremii a fost că ea n-a făcut niciodată parte din Hollywood. Locuia la New York, avea două case – una în Connecticut și cealaltă în Manhattan – și lucra mult în Europa.” (Lauren Bacall)

”Cred că orice actriță din lumea asta o privea cu admirație și cu un soi de reverență, cu acel ”Oh, Doamne, de-aș putea fi ca ea! ” Dar nu ne uitam niciodată la ea cu invidie sau gelozie, pentru că era atât de fermecătoare și de generoasă și avea atâta grație. Doar îți doreai ca într-o zi să fii ca ea” (Liz Taylor)

”Hepburn a fost Statuia Libertății, Eleanor Roosevelt și Lady Luck, idealul american și puritana etică. N-a mai fost nimeni ca ea.” (biograful Charles Higham)

”Avea un soi de replici extrem de amuzante despre războiul dintre femei și bărbați, despre sex, căsătorie și divorț. Spunea, de pildă, ca bărbații și femeile ar trebui să locuiască unul lângă altul, nu unul cu altul.” (jurnalista Liz Smith)

”Kate a fost o forță cutremurătoare a naturii” (Jane Fonda)

Pelicule în care a apărut:

1932: A Bill of Divorcement

1933: Christopher Strong (povestea aviatoarei Amelia Earhart), Morning Glory (scena memorabilă a unei Kate beată i-a adus primul Oscar), Little Woman  (”Pentru mine acest film a reprezentat toată adolescența mea”, a declarat Kate).

1934: Spitfire (”Hepburn e condamnată la eleganță”, scria The New Yorker), The Little Minister (actrița i-a surprins pe critici în rolul țigăncii îndrăgostite de un pastor local)

1935: Break of Hearts (Charles Boyer în rolul seducătorului a scos-o din sărite pe Hepburn. Un film care a avut o audiență scăzută.), Alice Adams (un film cu al cărei happy ending Kate n-a fost de acord), Sylvia Scarlett (”Un dezastru”, a recunoscut ea, care-și tăiase părul pentru rolul acesta, ”exceptându-l pe Cary Grant a cărui energie este incredibilă”)

1936: Mary of Scotland (primul ei film în regia lui John Ford, care i-a fost și iubit), A Woman Rebels (a jucat rolul unei sufragete din perioada Victoriană. Se pare că n-o prindeau bine astfel de roluri. Filmul care i-a făcut pe critici s-o numească ”otrava box office-ului”)

1937: Quality Street, Stage Door (a avut-o ca parteneră pe Ginger Rogers, iar replica ei ”crinii au înflorit din nou” au iubit-o toți criticii, mai puțin audiența).

1938: Bringing Up Baby (o comedie spumoasă în care l-a avut pe Cary Grant partener. ”Am râs de dimineață până seara la filmări”. Văzut acum ca un film de referință, la vremea respectivă a pierdut mulți bani.), Holiday (din nou cu Cary Grant. Povestea unei tinere debutante care se îndrăgostește de logodnicul surorii sale a avut mai mult succes cu zece ani mai devreme, când Hepburn studia actoria. Perioada crizei a găsit pelicula asta irelevantă, și iar audiența a fost slabă)

1940: The Philadelphia Story (”Această farsă socială mi-a salvat cariera”, a mărturisit Hepburn, care a primit o nominalizare la Oscar)

1942: Woman of the Year (filmul care i l-a adus aproape pe Spencer Tracy și a patra nominalizare la Oscar), Keeper of the Flame (Hepburn în rolul unei văduve, iar Spencer în rolul celui care investighează moartea soțului)

1943: Stage Door Canteen

1944: Dragon Seed (Hepburn și Walter Houston în rolul unor țărani chinezi. Criticii au numit filmul ”ciudat”. Cu indulgență. Publicul nu l-a gustat deloc.)

1945: Without Love (din nou cu Spencer Tracy)

1946: Undercurrent –  un thriller de Hollywood cu Robert Taylor și Robert Mitchum

1947: Sea of Grass – Hepburn a dat din nou tot ce-avea mai bun în timp ce a încercat să-l țină și pe Spencer Tracy treaz la filmări, Song of Love (speechul lui Hepburn din mai 1947 împotriva unui comitet Anti-American a fost o lovitură pentru vânzările de bilete)

1948: State of the Union (an electoral în care Hepburn și Tracy au primit critici bune și publicul a votat pozitiv pentru ei – și pentru Harry Truman)

1949: Adam`s Rib (Hepburn și Tracy joacă rolurile unor avocați îndrăgostiți unul de altul, dar care trebuie să se înfrunte în fața judecătorului. Verdictul? Delir în Box Office. )

1951: The African Queen (o nouă nominalizare la Oscar și un Oscar pentru Humphrey Bogart. ”Fiecare zi de filmare a fost un coșmar”, avea să spună Hepburn.)

Alte filme: Pat and Mike (1952), Summertime (1955), The Rainmaker (1956, cu Burt Lancaster), The Iron Petticoat (1956), The Desk Set (1957), Suddenly, Last Summer (1959, cu Liz Taylor), Long Day`s Journey Into Night (1962), Guess Who`s Coming to Dinner (1967, câștigă Oscarul și i-l dedică lui Spencer Tracy care moare la 3 săptămâni după terminarea fimărilor la această peliculă), The Lion in Winter (1968, cu Peter O`Toole, care a fost înspăimântat de-a dreptul de ea), The Madwoman of Chaillot (1969), The Trojan Woman (1971), A Delicate Balance (1973), Rooster Cogburn (1975, cu John Wayne, cu care s-a înțeles de minune. ”Îmi amintește de mine”, avea să spună el.), Olly Olly Oxen Free (1978), On Golden Pond (1981, cu Henry Fonda), The Ultimate Solution of Grace Quigley (1984, cu Nick Nolte), Love Affair (1994, cu Warren Beatty și Annette Bening)

(traducere și adaptare după o mini-biografie publicată de revista People în 2003)

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. 27 mai 2014

    […] David Huxley (Cary Grant), dar într-un mod în care îmi venea să o snopesc în bătaie pe Susan (Katherine Hepburn) şi nu de gelozie! Dar asta îi confirmă talentul actoricesc, nu?! Scenariul e deosebit prin […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *