Julieta înecată de Romeo… la Mizil

Oricum ai da-o, fiecare amărăștean din țara asta se consideră, dacă nu un maestru al rimei, cel puțin un menestrel sau un trubadur care îți îngînă niște versuri ordinare cu pretenția că ți-a recitat sau cîntat cel mai mare poem de la înființarea lumii încoace.

Ne scufundăm în mediocritate și chestia asta se observă oriunde în jurul nostru și cu precădere în domeniul literar. Provincia și-a descoperit o nouă pasiune: festivalurile de poezie, epigrame și umor. Mai mult sau mai puțin involuntar… Sau poate voluntar?

Discutam în urmă cu o lună cu unul dintre poeții tinerei generații, Ygru Zeltil, despre mediocritatea festivalurilor de poezie din micile localități ale țării. Iar poetul mi-a dat drept exemplu Festivalul Internațional de poezie și epigramă „Romeo și Julieta la Mizil” care a ajuns la a unsprezecea ediție.

„Se știe că la Mizil e jale”, mi-a spus Ygru, într-o discuție în care comentam modul de acordare a premiilor literare și în care Mugur Grosu a susținut că acele diplome nu valorează nimic atât timp cât câștigătorii festivalurilor nu se bucură de niciun cititor în plus în urma participării la aceste evenimente literare.

Într-adevăr, la Mizil este jale. Uitați-vă puțin peste creațiile cîștigătorilor de la ultimele două ediții: 2016-2017 și 2017-2018.

Gaftoneanu, premiant c-așa trebuie?

 Citind lista de premianți ai ultimelor două ediții, nu aveți cum să nu observați că premiul al treilea a fost cîștigat la secțiunea poezie de același poet: botoșăneanul Gaftoneanu Dorel.

Dacă încerc să înțeleg că în urmă cu un an tipul a primit premiul al treilea pentru că a fost ceva inedit în modul său de a așeza poemele în pagină, amintind de poemele antice, trecînd peste modul alambicat de a scrie, anul acesta premiul acordat lui Gaftoneanu Dorel nu are nicio explicație.

Omul nu a adus nimic nou față de participarea de anul trecut. Același stil insipid de a scrie poezie, în aceeași așezare paginală. Adică un deja-vu, de anul trecut, premiat încă o dată. Pentru aceeași chestie?

Mă îndoiesc. Anul acesta lista inițială a premianților a fost schimbată pentru a-i face loc pe podium și lui moș Teacă – Gaftoneanu Dorel – din Botoșani, la solicitarea unuia dintre organizatori, în urma vociferărilor moldoveanului.

Și astfel, în acest an, locul III este împărțit de Dorel cu adolescentul Costea Cornel. Tînărul promite, dar… doar atît.

Curios este că și anul trecut și în acest an, premiul întâi a fost acordat aceluiași tip de scriere poetică: o proză continuă de la un cap la altul. Scrieri asemănătoare ale Elenei Radu și Anei Drăgoianu. Dacă nu mă credeți, vă invit să intrați pe pagina http://www.romeojulietalamizil.ro, ca să vă convingeți.

Dacă ediția trecută Ana Drăgoianu merita un premiu, anul acesta marele premiu ar fi trebuit acordat lui Petruț Cămui. Mai ales că Elena Radu nu a respectat regulamentul de concurs care stipulează că măcar una dintre poeziile trimise de autor să fie cu rimă.

Să vă mai spun ceva: știți pe ce loc s-a clasat anul acesta cîștigătoarea de anul trecut a marelui premiu? De la Marele Premiu în ediția 2016-2017, Ana Drăgoianu a ajuns în ediția 2017-2018 pe locul 201, cu media 7. Cu același stil de poezie precum cel cu care cîștigase în urmă cu un an, identic cu al primei cîștigătoare din acest an.

Poeziile puerile scrise de cîștigătoarea premiului al doilea din ediția trecută. Dacă voi spuneți că Alina Neagoe merita să fie premiată înseamnă că s-a întors poezia cu susul în jos.

”Julieta-i la balcon,
Surîsu-i abjectă vomă,
Iar Romeo-i spînzurat
De coloana fără noimă.”

Epigramele înecate la Mizil

 Dacă tot ați deschis pagina de net a festivalului mizilean, vă invit să parcurgeți și lista de cîștigători din acest an a concursului de epigrame. Și să citiți ce au scris cîștigătorii.

Epigramele scrise de Ruse Ion, cîștigătorul premiului cel mare, sunt pur și simplu imbecile. Una dintre calitățile epigramei este de a smulge un zîmbet cititorului. Un zîmbet, fie el cît de mic. Epigramele lui Ruse Ion îți smulg cel mult o lacrimă de tristețe că juriul de la Mizil a spus că scrierile tipului se încadrează în această specie literară.

Iar epigramele ocupantului locului al treilea, Mihai Haivas sunt slăbuțe. Rău de tot.

Doar scrierile lui Nică Janet, cîștigătorul premiului al doilea, mi-au smuls mai multe zîmbete și mi-au atras atenția. Pentru că se încadrează bine speciei literare. Îți dau și de gîndit și te binedispun.

Nu știu pe ce criterii sunt desemnați în fiecare an membrii juriului. Cert este că în ediția actuală, jurații nu au avut nimic comun cu epigrama. Pentru că nu îmi pot explica altfel faptul că niște epigrame imbecile au fost recompensate cu premiul cel mare, iar singurele epigrame bune au fost clasate pe locul al doilea.

În orice caz, ca o concluzie, îi dau dreptate amicului Ygru Zeltil:

Festivalul Internațional de poezie și epigramă „Romeo și Julieta la Mizil” este un eveniment jalnic.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. roxana spune:

    dnu spiridon..e usor sa critici..(si ai si ceva dreptate)..dar nu asa usor sa organizezi un festival..unde oamenii chiar mediocri,lipsiti de cultura,jalnici si imbecili-dupa cum i-ai caracterizat- pot incerca ceva mai mult..isi pot cunoaste niste limite..si poate intr-o zi se va ivi cineva care sa exceleze..
    Toata societatea romineasca post-comunista este jalnica-ai dreptate-,dar pt mine criticii si zeflemitorii sunt cei mai jalnici..sunt precum o muiere stearpa care critica si ride de copiii ‘jalnici’ ai altor muieri..

Comentează :