Jager. Vreme de beție

11248254_795222837264171_7329778746014662395_n– Dă-i drumul sau te pleznesc!

Privesc spre şerveţelul pe care-l strîng ca pe o vestă de salvare. Dacă asta era Titanicul, să zicem că ar fi explicabil, dar clubul ăsta de afterhours în care am ajuns nu e Titanic – chiar dacă miroase a Titanic, după ce s-a scufundat. Acum 100 de ani.

Sunt ameţită sau „beată”, dar asta ţine de semantică. În mod normal nu aş merge într-un club de after, dar e Valentine’s Day şi prietenele mele retarde şi eliptice de iubit s-au gîndit că e mai bine să ne iubim cu o sticlă de Jager decît cu un bărbat.

Totul minunat pînă aici. Am dansat toată noaptea, am băut ca nişte tractoriste şi cred că am şi agăţat o gaşcă de bărbălăi.

Aaaa, da! Aşa am ajuns aici, în hruba asta de căcat, în care miroase îngrozitor şi toată lumea merge ca prin cimitir pe lîngă mine, cu bărbaţii pe care i-am agăţat la club. Sau ne-au agăţat ei? Nu mai ştiu.

În faţa mea stă Maria – o idioată – care trage de şerveţelul ăsta de care mă ţin eu. De ce face asta?

– Da’ cu ce te deranjează şerveţelul ăsta? o întreb înainte de a decide că poate-i mai bine să recurg la forţă. O împing fix cînd îi văd ca în slow motion braţul ridicîndu-se spre mine. Mă feresc. Asta-i chiar idioată? Vrea să dea în mine?

Dar nu dă. Ne dezechilibrăm şi ajungem amîndouă într-o poziţie dubioasă, căzute, în rahat, pahare sparte, scîrmaz şi ce vome (probabil) că mai sunt pe jos. O împing şi mă ridic cu greu. Sunt zgîriată pe braţ şi am toată partea dreaptă murdară. Bine măcar că şerveţelul e încă în mîinile mele.

Dau să o privesc pe Maria cu un rînjet victorios, cînd îmi dau seama că e ceva dubios cu şerveţelul ăsta. Nu e din hîrtie, e din material, ca la mese de botez, şi e enorm. Ce dracu’ şerveţel e ăsta şi oricum, de ce a ajuns la mine?

Pînă să mă uit mai bine, Maria e deja cu mîinile în părul meu.

– Te urăsc! urlă ea ca o virgină la ciclu.

O împing şi-i scot degetele din părul meu şi aşa năclăit de la ce scîrboşenii erau pe jos (cînd am căzut, știți). Asta merită o bătaieee. Nu ştiu dacă sunt în stare acum, după cele patruj de mii de shoturi pe care le-am băut să o mai bat şi p-asta, dar o să încerc.

gentlemen prefer blondesMă încrunt şi mă uit la ea cu palma lui Budha pregătită s-o „bitch slap”. Imaginea nu e foarte clară şi din vina mea (Nu mă judeca. Ce, tu n-ai băut la viaţa ta?), dar şi pentru că în hruba e practic beznă. Doar nişte semne cu logourile sponsorilor, care nu luminează foarte bine. În momentul ăla realizez şi de ce mă urăşte atît de tare. Şerveţelul meu e, de fapt, cămaşa ei. Ajunsă o cîrpă ruptă şi murdară. Maria stă furioasă în faţa mea, cu o mînă încearcă să-şi acopere sînii, cu cealaltă tot încearcă să smulgă servețelul-cămaşă.

Doamne! Ce ruşine. Atît de beată să fiu încît să nu realizez că mă ştergeam pe mîini de cămaşa ei?

Îi arunc în brațe cămaşa, mă întorc pe călcîie şi mă uit după ieşire. Cum dracu ies din jegul ăsta? Nici nu-mi mai cer scuze. Fug ca o disperată – oricum voiam să plec. O să vorbesc cu ea mai tîrziu. O s-o sun, o să-mi cer scuze, văd eu…  o scot la un cico, îi promit primul meu născut, găsesc eu o soluţie de ştergere a păcatelor.

Unul dintre tipii care ne-au adus aici mă ajută să ies. Cam insistent, cu mîinile pe fundul meu, dar măcar îşi face treaba. Evrika! Lumină! Văd şi un taxi.

– Pot să vin cu tine? mă întreabă el.

946147_930391053735771_246534426903596385_nCe-i drept arată bine şi pentru cît de tîrziu e miroase excelent. Se uită la mine ca un cîine vagabond care vrea ceva de mîncare, şi parcă i-aş da, dar.. Nu. Sunt beată şi nu gîndesc bine. Acum cinci minute am confundat o cămașă cu un şerveţel, deci clar nu am creierul la mine.

Îl sărut însă. Măcar cu atît să rămîn şi eu din Valentine’sul ăsta alcoolic. Îl sărut ca pe un pahar cu jager delicios, după care bălmăjesc ceva – nu, nu ştiu ce dracu spun – şi urc în taxi.

Sper că am dat adresa bună, pentru că tot oraşul se învîrte în jurul portierelor.

Pfoa! Ce mă oftic că nu i-am luat numărul de telefon. Şi cum dracu-l chema?

Îmi aud telefonul bolborosind ceva în geantă şi bîjbîi după el. Vag realizez că m-am tolănit practic pe bancheta din spate. Ce-o crede taximetristul. Sper că nu-i vreun violator. Whatever, I don’t care… am un mesaj pe telefon.

„Hei. Mi-a dat fata supărată numerul tău. Sper că nu te s8per9. Cum te c4eam2? Eu sunt Bogdan”

Nu răspund. Îl mai citesc de cîteva ori şi îl bag înapoi în geantă.

Sper că Bogdan ăsta să fie tipul care m-a sărutat.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :