Înecul Învierii

13094152_1084738078249608_6851837214959237865_nOamenii se-adună la biserică…aşteaptă
zgribuliţi de vîntul care le măsoară în rafale ciudate,
la foc automat, existenţa, să iasă vestitorul…
Preotul care să-i cheme să ia lumină.
Lumina Învierii… Este iar Paştele,
ca de două mii de ani încoace.
Vrem să trecem dincolo, să simţim
cum e să fii învingător în lumea aceasta plină de învinşi.
Învingători, prin ochii Lui, a celui fără nume,
răstignit de noi, în urmă cu două zile,
pe o cruce ordinară, din lemn de proastă calitate.
Într-un colţ, o jună cu privirea de bivoliţă nătîngă
ţine între deşte o lumînare boantă.
Şi, ca şi cum ar fi vrut să ne arate tuturor
cît de potentă a făcut-o mă-sa,
alături, între deştele aceleiaşi mîini,
ţine o ţigară fumegîndă…
Între două fumuri, unul profan şi altul sacru
cretina din faţa mea se laudă cu achiziţia
ultimului Vertu în materie de mobile…
Mobile pentru un suflet imobil,
pentru o ţoapă care confundă noaptea de Înviere,
cu mersul la club, cu o şuetă
din care încearcă să afle cine este
tipa care l-a spălat pe picioare pe Iisus
şi cine este gagiul care l-a vîndut
pentru 30 de arginţi pe Domnul.
Mirată, de faptul că un nătărău,
Pe nume Iuda,
nu a fost în stare să facă mai mulţi bani,
pentru ca să îşi ia şi el o vilă sau o maşină mai acătării,
tipa preia lumina de la semi-credincioşii
zgribuliţi la Constantin şi Elena
şi dispare în noapte, la bordul unei maşini
întunecate ca şi sufletul ei.
Deasupra tuturor, la un semn al Celui de Sus,
Cerul începe să plîngă…
Să verse lacrimi, într-o zi de sărbătoare,
pentru cei care au ajuns să confunde religia
cu ultimul refugiu al incompetenţei,
al prostului gust, al nesimţirii…
Şi, de la aprinderea luminii de paşti,
plouă, într-un noian de picături mari
menite să inunde, să înece Învierea din acest an,
în care decrepitudinea omului este la numai un pas,
de fundul Tartarului…

 

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *