India – un loc de poveste

indiancaIndia, India… Ce-aş putea să povestesc eu despre India? Ei bine, poate să-ţi fie milă, silă, să te scîrbească, să-ţi vine să acuzi… Însă e păcat să-ţi pierzi vizita în modul acesta. Am fost şi cu oameni care au ironizat şi au rîs şi s-au scîrbit. Dar chiar şi ei, în mulţumirea lor de sine, au avut momente de tăcere. India te face să taci indiferent cît de grozav crezi că eşti. Mai e şi atitudinea aia de ”vai, ce fantastic, extraordinar, dar ce energie bună simt aici!”… mîini ţinute prin aer să vină mai multă energie… nu ştiu ce să zic… Am văzut români care simţeau energiile, pe indieni însă nu i-am văzut să se manifeste aşa de euforic.

Cum sunt indienii.

Indienii sunt săraci dincolo de toate însă le vezi puterea în ochi. Ei cred. Ei ştiu. În faţa lor, te simţi cam aiurit. Prea-s siguri de ei şi tu prea ai multe întrebări. Te simţi cam prăpădit şi uluit. Şi au ochi întunecaţi şi misterioşi ca şi cum ar avea draperii grele peste ochi. Dar şi cînd îţi zîmbesc, le strălucesc ochii. Şi au o gîndire aşa de diferită de a ta. Să-ţi dau un exemplu. Vorbeam cu un ghid dintr-o înfundătură de localitate. Îl întrebam dacă vrea să plece de acolo spre un oraş mai mare. „Sigur”, zice el. „Cînd?”, îl întreb eu. „Cînd o fi să fie”, îmi răspunde el. „Păi şi ce faci în sensul ăsta?”, îl întreb eu. Şi el îmi răspunde magistral: „AŞTEPT”. Eu cu mintea mea de europeană: „Ce aştepţi?”„Să plec”, îmi zice el uluit că înţeleg aşa greu şi pun întrebări cu răspuns aşa de evident!Nu ai cum să nu te distrezi în India.

inda 12Indienii te lasă să fii martor la cele mai intime experienţe. De la ruga lor în Gange (pentru mine a fost un privilegiu să văd cum se raportează ei la apa din Gangele pe care îl consideră sfînt), la arsul morţilor (sunt scene grele), la invocarea zeităţilor. Am înghiţit fum şi cenuşă de oameni arşi – aşa ceva mai rar, o experienţă unică! Unii dintre noi aveau batiste pe faţă, să se mai protejeze de cenuşa din aer. Unora li s-a făcut rău, alţii erau de-a dreptul oripilaţi! E amuzant să mergi într-un grup, poţi vedea acolo manifestări de tot felul. Sînt zone în care indienii îşi ard morţii şi nu ai voie să faci poze. Sigur că turiştii îşi vedeau de ale lor, chiar dacă întîlneai privirile celor care stăteau încremeniţi lîngă fiecare mic rug.  Îţi cam îngheţa aparatul foto în mînă.

Orice se face în văzul tuturor. Spală, se spală, gătesc. Totul se face pe stradă. Varanasi este unul dintre cele mai teribile oraşe pe care le-am vizitat. Este un loc plin de misticism şi credinţă şi viaţă şi moarte şi pelerini şi istorie şi de toate!

În rest, indienii se uită la tine cum te uiţi şi tu la ei – au o curiozitate blîndă şi ruşinoasă. Îţi cer să faci poze cu ei, cu copiii lor. Ei cu tine, tu cu ei. E tare frumoasă întîlnirea asta de culturi şi de întrebări. India e în toate felurile pe care nu le înţelegi deloc, dar le simţi. Străzile sînt murdare dacă te uiţi la gunoi sau sînt frumoase dacă le vezi ca forme în care se întîmplă viaţa, vieţi – extrem de diferite de a ta.

india1Am trecut prin aşezări fantasmagorice. Am văzut oameni învineţindu-se la faţă de cît de greu le era fie pe o stradă îngustă de nici un metru lîngă o vacă de te miri şi cum încăpea pe acolo, un maldăr de gunoi, un om care vinde carne chiar acolo pe un prag de uşă, (era un fel de măcelărie), un căţel care se lingea leneş pe bot şi un om care dormea mic şi ghemuit pe jos. Dintr-o ţeavă curgea şi nişte apă, că asta lipsea.  Dă-ţi tu seama ce simţeau oamenii ăia care au venit cu geamantane LV la ei. Totul e să ai seninătate în tine sau umor pentru că altfel poţi să crăpi de nervi, de stress sau de greaţă.

Au culori pe care nu le-am văzut niciunde. Culori tari. Şi şi le pun toate pe ei! În mod armonios într-un fel. Pînă şi cerşetorii se îmbracă într-un fel în care eu nu aş şti să combin culorile. De cînd cu India mă îmbrac şi eu aiurit coloristic! Şi îmi place. Toate culorile deodată pe aceeaşi rochie! De ce nu?!

Au clădiri, palate, castele, forturi sau clădiri pur şi simplu care au măreţia istoriei. Încremeneşti de cît sunt de fantastic de impunătoare. Şi dantelate. Şi oraşe colorate! Udaipur este alt oraş superb. Mi-a plăcut cum se oglindesc minunile alea de clădiri în lacuri. M-aş întoarce şi mîine să revăd acel oraş.

Alte locuri sunt părăsite sau parcă din alt timp. Şi te minunezi de ele ca de nişte oameni bătrîni semeţi dar complet neajutoraţi. Sînt clădiri pe care le poţi admira o zi întreagă – Taj Mahal este o bijuterie în cel mai real sens – o bijuterie imensă. Am stat în preajma Taj Mahalului foarte puţin timp, dar chiar şi aşa, clădirea are un anumit mister. Îşi schimbă culoarea. Nu ştiu ce culoare are de fapt. E albă dar în multe feluri. E şi spre roz şi spre galben – depinde cum e lumina din jurul ei. Şi ai impresia că pluteşte. Nu am mai văzut aşa ceva. Un colos plutitor.

Clădirile medievale sau cele devenite islamice, dar în care se păstrează elemente hinduiste sînt fabuloase. Fortul Amber este ameţitor de frumos. Ajungi la el pe elefant. Nici bine nu m-am urcat pe uriaşul meu că sunt deja întrebată de băiatul care stă călare între urechile elefantului: “Are you a mom?” “Ce?!” “Eşti mama?” „Nu, nu sunt!” “Ar trebui să fii! Ai faţă de mamă! Uite şi Happy e mamă!”, a spus el mîngîind elefantul. Am fost sincer emoţionată de băiat şi de Happy a mea care avea o gaură mare într-o ureche. Cum de ce are gaură?! Pentru că poartă cercei. La festival că doar nu poartă bijuterii în fiecare zi! Îmi place starea asta cînd se întîlnesc 2 uimiri. E amuzant tare!

Sunt distanţe mari între bijuteriile lor de aşezări, însă merită să mergi sute de km pe zi, pentru că ajungi în locuri inimaginabile deşi poate le-ai văzut prin documentare. Am trecut prin sate dincolo de orice limită de sărăcie, dar oamenii aveau o libertate în postura corpului pe care nu aveai cum să o treci cu vederea. Şi modul în care se uită la tine e foarte aparte: se uită cu tot corpul cumva. E o activitate în sine să se uite la tine. Te studiază cu seriozitate.

india6India nu-ţi cere să-i dai toleranţă sau să o înţelegi. Nu…  E trăire brută acolo. Oamenii nu sunt politicoşi, sînt buni. Ai impresia că nu a intrat societatea în ei, ştii? Sunt simpli, primitivi în omenia lor. Sunt foarte… oameni. Uite, de pildă, dacă ţi-e frig în camera de hotel, îl chemi pe om să-ţi apese pe nişte butoane şi să-ţi dea drumul la căldură. Eh, da’ de unde?! Lucrurile se întîmplă în ordinea asta: primul venit se minunează că ţi-e frig, se înduioşează şi te ia în braţe să te încălzească. Tu te laşi îmbrăţişat pentru că eşti şocat! Apoi sună la recepţie. Al doilea vine care recunoaşte că nici el nu ştie cum se face treaba asta. Al treilea aduce scară, scoate plafonul, meştereşte ceva. Noi ăştia de jos ne uităm prostiţi la întregul procesul şi sperăm că cineva va rezolva problema! Într-un hotel de 5 stele, da. Dacă nu vrei să serveşti paste, ai de răspuns la întrebarea dramatică de ce nu vrei paste? Dacă nu vrei să vorbeşti cu ei pe stradă, te întreabă dacă se pot plimba măcar pe lîngă tine. Şi după cîţiva paşi te întreabă dacă te deranjează dacă vorbesc singuri în timp ce se plimbă pe lîngă tine…

Auzisem eu ça miroase de mori peste tot şi ça nu poţi să mănînci nimic. Aiurea! Nu mi-am dat nici cu cremă chinezească mentolată pe la nas şi am şi mîncat de m-am întors şi cu 3 kg indiene pe mine. Într-un singur loc, pe un cîmp – nu am mîncat. Era cîmpul muştelor verzi. Ştiu prea bine ce e cu muştele astea. Şi erau în toate ciorbele, în toate cafelele, în orezul de orice culoare! Am mîncat nişte biscuiţi – sunt sigură că erau contrafăcuţi. Tot muşte cred că aveau la origine în ei. Dar ce să mai… Mai bine muşte uscate decît tocmai înmuiate! Aşa am preferat!

india3Cînd nu se află pe cîmpul ăla plin cu muşte, mîncarea e plină de gusturi şi miroase în fel şi chip însă corpul nu ştie ce să facă cu ea pentru că e diferit de tot ce ai mîncat anterior. Prin urmare corpul se revoltă – indigestie pe toate planurile. Şi dacă bei doar apa tot o păţeşti! E amuzant după ce trece criza! Dacă e ceva ce în mod real m-a încurcat în India sînt wc-urile. Ceva nici măcar ireal. Şi dacă îmi imaginam cel mai problematic wc din lumea asta tot nu ajungeam la prin ce am trecut. Că-ţi tragi apa cu o cană dintr-o găleată e nimic. Dar să stai printre viespii majore e o treabă. Şi ştii ce-i amuzant? Ai o hotărîre în tine să ajungi la un wc încît ar putea să fie şi viespii canibale că nu ţi-ar păsa. Pe lîngă tot ce se întîmplă, ce mai contează nişte viespii? Te adaptezi imediat la mediu – altfel, dacă nu te adaptezi în 2 zile, cam suferi! Tu alegi în ce barca stai.

Da, mîncarea e foarte diferită de mîncarea indiană pe care o ştim noi prin Europa. Foarte…Şi oricum la wc nici 5 tuburi de cremă chinezească băgate direct în sinusuri nu te ajută. E natura în forma ei cea mai brută! Dar prima dată e greu. A doua oară devii curios. Aproape că te întrebi cam cum ar putea să mai fie.

india 11Nu am făcut vaccin, nu am stat deloc în spirt şi nu am păţit nimic. M-am pupat cu toţi, am pus mîna pe toţi şi pe toate, ne-am îmbrăţişat, nu am avut nici pe naiba… Nimic! Am făcut şi masaj – miroseam a pătrunjel ceva rar cînd s-a terminat sesiunea ayurvedică. Altă dată am vrut masaj doar la picioare! Ce au mai insistat să-mi dau toate hainele jos de pe mine! Eu cu logica mea îi arătăm picioarele, ea cu logica ei mă voia doar cu prosop pe mine. Nu m-am lăsat! Ea a zîmbit şi a acceptat, că ce putea să facă?! Cred că i-am făcut o părere proastă ca reprezentantă a Europei. O necivilizată, ce să mai…

Contează cum primeşti experienţele, cred! Totul e în India la ce te uiţi. Dacă vrei să o bagi în sertare…. Nu prea ai ce căuta acolo. Dacă vrei să vezi o lume de poveste – India e de neratat. Este o lecţie. Aşa am simţit eu. Asta a fost realitatea mea pe foarte scurt în India.  Cu cît un om se crede mai special şi important şi cu cît este mai EU aşa şi pe dincolo şi în niciun caz EU, eh bine EU cred că i-ar prinde foarte bine să meargă pe acolo să vadă că nu prea există EU!  Există doar viaţă.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *