Hiperprotecția parentală

Părinții hiperprotectori cresc copii care devin anxioși și nefericiți.

Cînd se nasc, bebelușii au nevoie de ajutor și depind de adulții de lîngă ei pentru a supraviețui. În primii 2-3 ani de viață, părinților le vine ușor să îndeplinească nevoile copiilor, însă acestea se diversifică odată cu trecerea timpului. Pe măsură ce cresc, copiii tind natural spre dobîndirea autonomiei.
În episodul de azi, vreau să aduc în atenția dumneavoastră un subiect des întîlnit în rîndul părinților: hiperprotecția parentală.
Așadar, cît de protectori suntem și care sunt limitele protecției față de copii?
Deși poate părea a fi modul ideal de a crește un copil, hiperprotecția parentală produce adulți nesiguri și exagerat de perfecționiști.
Părinții hiperprotectori sunt cei care acordă o atenție exagerată copilului, ajungînd pînă în situațiile în care nu îl lasă pe copil să facă nimic fără a trece de “ochiul vigilent” al lor. Una dintre nuanțele hiperprotecției parentale este ca adultul să facă în locul copilului lucruri pe care acesta le-ar putea realiza singur, ceea ce îl oprește pe copil din a explora și a încerca noi strategii, cu efecte negative asupra autonomiei sale.
Cînd un copil se așteaptă ca un adult să rezolve mereu în locul lui sarcinile zilnice, el dezvoltă o dependență emoțională față de acesta, iar în momentele de frustrare nu va încerca să găsească soluții, neavînd acest exercițiu. Efectul negativ al acestei dependențe se răsfrînge și la nivelul stimei de sine: copilul și adultul de mai tîrziu nu va avea încredere în propriile forțe căutînd mereu un sprijin în exterior, uneori fără a încerca pe cont propriu (neajutorare învățată).
Ideal ar să ne ajutăm copiii să se dezvolte ca indivizi fără a depăși anumite limite și fără a cădea în ceea ce numim “toxicitate emoțională”, deoarece scopul nostru este să creștem un adult responsabil, capabil să ia propriile decizii.
Părinții hiperprotectori cresc copii care devin anxioși și nefericiți. Mai mult decît atît, ei se cred părinți perfecți și nu vor tolera nici o greșeală, vor să crească adulți responsabili, imuni greșelilor și eșecurilor, ceea ce este imposibil.
Copiii care sunt crescuți de părinți exagerat de protectori, vor deveni dependenți de părinți, nesiguri și incapabili de a se descurca singuri.
Așadar, lăsați copilul să exploreze, să cadă, să se murdărească, să exploreze mediul atît la nivel fizic, cît şi emoţional, fără intervenţia continuă a vreunui adult. Pentru a deveni independent, încrezător şi echilibrat este nevoie ca el să încerce noi activităţi şi să îşi asume riscuri şi responsabilităţi pe măsura vîrstei lui.

Copiii care sunt crescuți de părinți exagerat de protectori, vor deveni dependenți de părinți, nesiguri și incapabili de a se descurca singuri.


Hiperprotecția împiedică adaptarea copilului la viaţă, îl aruncă dintr-odată, cînd părinţii nu îl mai pot proteja, în situaţii nemaiîntîlnite de el, neştiind ce să facă şi cum să reacţioneze. Acest lucru se întîmplă pentru că nu a avut ocazia să înveţe să se descurce singur.
Fiți alături de copilul dumneavoastră, susțineți-l, acordați-i încredere în propriile forțe, ascultați-l, căutați și găsiți soluții împreună pentru problemele pe care le întîmpină, dar nu vă transformați în prelungirea brațelor lui!
Să vă fie cu folos!

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :