George Sand, femeia deghizată în bărbat

Merle Oberon în rolul lui George Sand, în filmul ”A Song to Remember”

O cucoană se plîngea la un moment dat că n-a reușit să-și mențină prieteniile cu femeile din cauza că erau alea măritate și aveau alte preocupări și deci, e clar, mai zicea ea, că prietenia e o virtute masculină. Interesante aiureli.

Acum nu știu cît de masculine sînt unele virtuți, dar în ultima vreme e așa la modă ca tot ce-i bun să fie masculin, că altfel nu mai ești în mainstream, un alt cuvînt folosit în exces (cum erau cîndva și poate că mai și sînt ”autohton” și ”neaoș”. Sau iată, alte expresii cărăbănite cu nemiluita prin ziare: ”pur și simplu” ”cu siguranță”.

Deci, hai cu mainstreamu ăla… plecînd deci de la ideea că dacă ai ceva în cap sigur ești bărbat, vă prezint o femeie care și-a tras un pseudonim de bărbat (pe vremea cînd feminismul era pe muchie de cuțit, sau nici măcar nu se inventase – vorbim de întîmplări vechi de 200 de ani). George Sand, mare om, mare caracter, dar mai presus de toate, o femeie grozavă. O femeie care s-a adaptat fără probleme unui mediu exclusiv masculin (mult mai elitist pe-atunci decît cel din zilele noastre), a renunțat la fustele cu crinolină pentru pantalonii bărbătești (mare curaj la vremea aceea și chiar sfidare la adresa societății), dar n-a încetat nici o clipă să fie femeie în felul de a se purta, în felul cu care-și înconjura cu dragoste toți prietenii (bărbați și femei) și, mai ales, un lucru pe care l-am admirat întotdeauna la oameni, diplomația cu care trecea sub tăcere anumite slăbiciuni ale vremii sale.

George Sand – desenată de Alfred de Musset, 1833, Paris

O scurtă trecere în revistă:

– franțuzoaică născută dintr-o combinație pătimașă a unui aristocrat cu sînge foarte albastru cu o tipă boemă din pătura foarte mijlocie

– numele real: Amandine Aurore Lucile Dupin.

– a scris prima autobiografie feminină modernă și deși a dat destule detalii din viața ei, a evitat să scrie despre intimitățile cu amanții ei (destui am putea spune, pentru acea vreme), lucru care i-a dezamăgit pe mulți.

– una dintre cele mai bune epistolografe ale timpului său (corespondența dintre ea și Gustave Flaubert e un delicios delir pe teme scriitoricești, peste 400 de scrisori schimbate între ei). ”În afară de tine și Turgheniev, scria Flaubert într-una din ele, nu cunosc nici un muritor cu care să discut despre lucrurile care cu adevărat mă interesează”. Numai că, spre deosebire de singuraticul Flaubert, care căuta zile în șir cuvîntul potrivit, George Sand era de o fecunditate literară impresionantă: articole, scrisori, nuvele scurte, romane campestre, manifestații politice etc etc.

– deși premergătoare a lui Simone Beauvoir și Marguerite Yourcenar (acestea două din urmă feministe convinse), mai mult prin comportament, prin atitudine, decît pentru că ar fi dorit să impună un curent anume, George Sand n-a ținut morțiș să dovedească ce tare este ”al doilea sex”.

– în profunzime era femeie, trecuse printr-o căsnicie, era mamă cu normă întreagă și își făcea timp pentru marile ei prietenii artistice, fără să bată cu pumnul în masă despre condiția femeii și despre ce aiurea e că nu are și ea prietene cu care să-și bea cafeaua și să vorbească despre ultima bîrfă din oraș!

– a fost contemporană cu Balzac, Liszt, Prosper Merimee, Delacroix (pentru care a pozat), Musset (cu care a și trăit doi ani furtunoși), cu Flaubert (care o iubea cu o dragoste fraternă), cu Chopin (pe care l-a iubit și de care a avut grijă mai bine de 8 ani, dacă nu mă înșel, iar apoi totul s-a terminat lamentabil, cum se întîmplă de obicei cu firile mai pătimașe; cu toate astea, aceea a fost perioada cea mai fructuoasă a lui Chopin – Chopinet sau Chip-Chip, cum îl alinta Sand).

– să fim serioși, după lista asta, mai ai timp de durerile de cap ale madamei Marie d`Agoult? ei bine, da, uite că a avut!

Recomand și cartea lui André Maurois ”Lelia sau George Sand” (o biografie bine documentată despre viața scriitoarei, ca și cea a lui Balzac, tot de Maurois scrisă) și abia apoi memoriile ei. fiindcă așa cum se întîmplă de obicei, istoria e mult mai bine spusă de alții decît de tine însuți/însăți.

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :