Gândurile nasc realități

image (1)Un biet bătrân pescar își ducea zilele lângă un mal de apă, împreună cu nepoata lui.

Și cât erau zilele și nopțile de lungi prinse împreună- moșneagul se plângea ba cu

vorba, ba cu  gândul:’… că timpurile nu mai sunt ce au fost…că nici mreana nu-i prea multă, că nici apa nu-i prea udă, că nici peștele nu trage..’ și tot așa gura nu-i mai tăcea…

– Bunicule, gura nu-ți mai tace! îi zise nepoata într-o zi – păi, tu nu știi, că vremurile s-au schimbat? Acum, trebuie să te raportezi la ce vrei să ai, nu la ce nu ai – îl dăscălește ea pe bătrân, încurcându-l teribil. Trebuie să te gândești la ce vrei să ți se întâmple; uite eu, de exemplu, mă văd mereu îngropată în aur, mult – mult aur – la un moment dat, nu știu cum, însă se va întâmpla.

… se făcea un amurg – și cum stătea el prins în gândurile-i negre, cu nepoata alături, pe malul apei, pescuind – hop –  o sclipire din adâncuri.

golden dinner

golden dinner

– Ce-o fi?! se holbă moșneagu’

– AUR! zise copila frecându-și palmele.

Când colo, ce să vezi, un peștiuc!

-Parțial, are dreptate micuța – ținu peștele să intervină numaidecât, uimindu-l teribil pe  moșneag.

– Ptiu, un pește vorbitor – ce-i asta? se miră cu totul omul.

– Ce-i, bătrâne, nu recunoști un miracol nici când e în fața ochilor? Aur – Pestișorul de Aur – ce, nu mă recunoști?

– Uuuuuu, auuur! plescăi fata din palme și din buze jucând ca apucata prin tot locul; ți-am zis eu, bunicule, că funcționează toată treaba asta cu gândurile și puterea lor?!

– Peștișorul de aur?! exclamă bătrânul, care nu depășise momentul întâlnirii, …nici nu știu ce să-ți cer, vorbi mai mult pentru el.

– …tocmai de aceea, și pentru că sunt magic, se înțelege, se împăună auritul, am să-ți îndeplinesc ce-ți stăruie veșnic în minte, ce-ți macină rânza cel mai mult, ia să vedem zise peștiucul trepidând din trupul lui mic conectat parcă cu ceva nevăzut la gândurile omului : ” mreană nu prea multă, apă nu prea udă, peștele nu trage! Gata s-a făcut!

Și la tine – zise către fată – a, la tine e doar AUR! Și puf o transformă pe fată într-una cu totul și cu totul de aur – apoi pe dată se făcu nevăzut.

Morala: Stăruința gândului e direct proporțională cu calitatea acestuia. Zic bine?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *