Gaițele și… ”curva care nu știe să numere”

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor nu am cunoștință de un alt text din dramaturgia românească mai spumos, mai permisiv, mai ofertant cum este cel scris de Al. Kirițescu în 1932 numit Gaițele.

Ei bine, această piesă se joacă la Odeon de mai bine de 10 ani, cu distinsa directoare a teatrului, doamna Dorina Lazăr, în rolul central, cel al Anetei Duduleanu.

Până să vă spun ce și cum arată acest spectacol la teatrul Odeon, dați-mi voie să mai adaug câteva vorbe despre text. Așadar vă spuneam că este spumos și permisiv. Ceea ce înseamnă în traducere actoricească, o nemaipomenită libertatea de a te juca cu tot ceea ce ai primit în tolba cu talent: mimică, gestică, improvizație, cioace, expresivitate, poante, prezență scenică, efervescență, poți juca travesti, poți construi floricele pe rol, cu alte cuvinte ești stăpânul scenei! Iar Kirițescu, băiat deștept, îți dă mură-n gură tot ceea ce ai nevoie ca să creezi un univers neaoș dar sentimental, românesc până-n măduva replicilor, mustind de amprenta originară specifică românilor pe care o purtăm moștenire în gene și ADN. Păi cum? Cine face din parastas o nemaipomenită paranghelie, cine transformă înmormântarea în circ, cine se mai imbuibă ca noi la pomeni, cine mai stă atârnat de vizoarele de la uși, tupilat prin spatele perdelelor sau lipit de perete cu borcanul la ureche să știe tot ce face vecinu´?

Aneta Duduleanu este un rol care rupe, face scena praf, taie aerul în bucăți atunci când vorbește. Dorina Lazăr s-a achitat cu bun simț de rol. Nu s-a apropiat nici pe departe de prestația Tamarei Buciuceanu iar rolul ginerelui în care a strălucit iremediabil Ovidiu Iuliu Moldovan este jucat de un  actor al teatrului Odeon care s-a născut talent și va muri speranță: Marius Stănescu. Din păcate, ceea ce s-a întâmplat cu acest actor este un lucru pe care cu greu mi-l pot explica. A fost unul dintre cei mai talentați din generația lui, cu un timbru vocal de-a dreptul uimitor, cu lipici la regizorii de film care l-au văzut coborât din universul lui Mircea Eliade, cu profunzimi interioare extraordinare, mă rog, ideea e că acest Marius Stănescu s-a rispit în propriul praf de stele, vag strălucind într-un univers de mici dimensiuni.

Așadar, avem trei surori ca trei gaițe: Aneta Duduleanu văduva lui Tase Duduleanu „stăpân pe 9 moșii plus alte 12 pe care le ținea în arendă”, Zoia și Lena. Probabil veți găsi delicios faptul că surorile Anetei sunt jucate de bărbați, Constantin Cojocaru și Ionel Mihăilescu. În mod clar îmi certifică viziunea personală că și bărbații sunt clevetitori, bârfitori, curioși și mahalagioi iar cuvântul țață este pe nedrept de genul feminin. În casa Anetei, unde se petrece acțiunea, mai locuiesc fiica acesteia, Margareta, împreună cu soțul ei Mircea Aldea. Nu era de ajuns vacarmul și chivuțăreala continuă din sânul acestei familii, așa că destinul o va aduce pe Wanda Serafim, nepoata lui Tasse și implicit verișoara Margaretei, venită de la Paris ca să-și vândă pământurile rămase moștenire… veți crede că venirea ei aduce un suflu nou, un aer boem, sofisticat și libertin familiei? Pesemne Kirițescu a intuit de-atunci dictonul care a luat o puzderie de like-uri pe facebook și anume, „în cuplu, în dragoste și-n căsnicie e nevoie de doi, dar mai mereu se găsește câte o curvă care nu știe să numere….”.

Această piesă de teatru trebuie citită, nu explicată. Trebuie savurată, nu descrisă. Și mai mult decât atât trebuie văzută chiar dacă, pe alocuri, prestația actorilor de pe scena Odeonului s-a mai prăfuit, replicile devin când și când liniare, iar actorii par să se miște fiecare pe culoarul lui fără să se mai intersecteze.

Mărturisesc că sunt replici pe care le consider atât de savuroase încât nu cred să existe corespondent în dramaturgia universală:

-„Mi-a spus doftoroaia, că i-a spus Tanța Bălan că ai fi spus la primirea de la Valerica Avramescu că l-ai luat pe Ianache numai cu condiția să te ducă odată pe an la Paris!”

„Oui, oui carne de pui…”

„Bărbatul fără ibovnică e ca piftia fără usturoi”

Închei rugându-vă să vă duceți la teatru dar nu înainte să amintesc de o nemaipomenită prestație a unei actrițe care a jucat-o pe Aneta Duduleanu într-un mod magistral. Este vorba de Cerasela Constantin, în prezent actriță la teatrul de copii Ion Creangă.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Ghiasas Ikori spune:

    Datorita varstei mele,am avut marele privilegiu sa vad marii actori ai generatiei care se stinge,incet,incet ,la rampa!
    Dar si versiunea cinematografica”Cuibul de viespi” din 1986 cu Tamata Buciuceanu, Gh.Dinica, Marin Morarau, Ileana Stana Ionescu este absolut geniala.
    TVR avea obiceiul sa mai difuzeze piese de teatru, semnificative pentru dramaturgia romaneasca, cu distributii de exceptie, dar nu stiu daca se mai intimpla acest lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *