Fluturi în stomac

Atunci mi s-au înmuiat genunchii. Mi-am amintit cine era Alin. Era prietenul din copilărie al fostului meu “crai”, cel care-mi frânsese inima de curând. Ce mică e lumea, chiar și dincolo de ocean! Alin m-a împins undeva în spatele clubului și m-a îmbrățișat. Nu ne mai văzusem demult, din România. Să fi fost cam mult de-atunci, eram adolescenți când el s-a mutat definitiv din țară…E ciudat, nu? Să te întâlnesti tocmai în New York cu oameni cu care ai copilărit! Am depănat amintiri întreaga noapte, am împărțit platoul de appettizers, i-am povestit, pe scurt, motivul vacanței mele. El mi-a povestit despre ultima lui iubită de care tocmai se despărțise după trei ani de trai în comun. Și dăi cu povești, amintiri, râsete, zâmbete… La un moment dat, când Alin m-a luat de mâna si m-a tras după el prin mulțime, spre barul din celălalt capăt al încăperii, fiori de ai căror existență, uitasem mi-au cuprins tot trupul. Mi-am retras mâna dintr-a lui imediat ce am ajuns la bar. A râs. Am ridicat din sprâncene mustrător. El a adaugat: „C’mon, e aglomerație mare aici, dacă n-ai observat. În plus, ești privită cu admirație de prea mulți bărbați”…

Un flirt de câteva zile

Sună prostesc, dar m-am simțit ca o adolescentă în seara aceea. Spre dimineață, cind Alin m-a condus la hotel, mi-a cerut să-i promit ca în sâmbata aceea, adică peste câteva ore, să luăm cina împreună. Nici azi nu știu dacă am acceptat invitația ca pe o mică răzbunare frivolă (pentru ca ex-ul meu putea oricând să afle) sau pentru ca ma simtisem atrasa de el din primul moment. Dar, în fine, ce mai conta? Cina a fost delicioasă, poate și pentru că amindurora ne plăcea mâncarea japoneză. Fiecare îmbucătură era acompaniată, inevitabil, de “hmmm, nu am gustat nimic mai bun în viața mea” și pot spune că încercasem destule restaurante faimoase de sushi din toată lumea. Bieții chelneri mișunau pe lânga noi, obosiți și enervați, doar-doar ne vom opri din comandat fel și fel de chestii micuțe. Dar noi nu doream așa de repede nota de plată.

       Dupa cină, am colindat orașul, cu mașina lui Alin. Eram fascinată de luminile translucide și de tumultul de dincolo de parbriz. Zorii nu ne-au mai găsit în Manhattan, ci în Astoria, în Cavo Lounge Bar, un local zgomotos, cu o grădină în aer liber și vreo două-trei baruri în încăperi cu muzica de diferite gusturi. Da, nu eram în Manhattan, în “Meat Packing District” (unde erau amplasate cele mai faimoase și aglomerate cluburi), dar în localul acesta din Astoria m-am distrat mai bine decât oricând. Nu mă îmbulzeau zeci de oameni pe metrul patrat și nici nu trebuia să plătesc de cinci ori mai mult pentru o sticla de apă plată.

Următoarea săptămână în NYC am petrecut-o cu Alin. Mi-a arătat ce nu apucasem să văd din  oraș. De pildă, Muzeul American de Istorie Naturală, Empire State Building, Muzeul de Artă Modernă. Într-o altă zi am mângâiat Statuia Libertății. Alin a fost neobosit și m-a plimbat chiar și prin New Jersey și Connecticut, iar noptile le-am petrecut în mai toate cluburile din topul NY-ului unde am trăit o experiență unică, de întoarcere in timp. Am fost, pentru câteva zile, o tânără fericită, fără nici o altă grijă decât să mă distrez și să uit de dramele mele sufletești.

Ce și cum se poartă la New York

       De la Alin și prietenii lui, oameni care trăiau acolo de peste un deceniu, am descoperit și o altă față a New York-ului. Orașul schimbă oamenii. Îi plastifiază într-un fel, mai ales dacă respiri aerul Manhattan-ului zi de zi. În afara de fițe, brand-uri, shopping, mașini scumpe, salarii date pe taxiuri, chirii exorbitante pentru câțiva metri pătrați, oarece promiscuitate în relațiile interumane, lumea nu pare interesată de mai mult. Sau mă rog, lumea asta în care m-a învârtit Alin de câteva ori. Definiția “relației perfecte de tip newyorkez” mi-a descris-o tot Alin, un bărbat frumos, care câștigă bine și care, totuși, avusese o relație de trei ani cu o tânăra româncă modestă. “Dragă, aici relațiile încep și se termină în club”, mi-a spus el într-o seară, pe cînd, aflați într-un club, ne sorbeam cocktailurile la nici o jumătate de metru distanță unul de altul, din pricina aglomerației și cel puțin trei pițipoance de oraș i s-au agățat de gât invitându-l languros la dans. L-am întrebat: “Le cunoști?” “Nu, așa se poartă la New York. Nu contează că ești cu altcineva, “agresivitatea sexuală” face parte din decor. Daca nu eram împreună și nu te respectam, tipa aia brunetă și siliconată ar fi fost “prietena” mea pentru vreo trei ore. Am fi dansat și băut, la început, apoi ne-am fi sărutat și mângâiat vreo oră, ne-am fi smucit sălbatic hainele transpirate și am fi făcut sex, fără să schimbăm cărțile de vizită. Uneori am avut ocazia să experimentez sexul total înainte de a ne despărți, dimineața, la ieșirea din club”.

       L-am privit stupefiată și mi-am zis că bravează și se umflă în pene. “Așa deci, ești ca un fel de cocotă masculină”, l-am bătut prieteneste pe umăr, concluzionând. “N-aș vrea să fiu, însă e greu să gasesti alte oportunități în nopțile New York-ului meu”. Ceea ce am văzut în zilele următoare prin cluburile de elită din Manhattan, m-a determinat să-l cred. O lume nebună, nebună, nebună… mi-am tot repetat pe toata durata sejurului meu în orașul atât de excentric, păcătos și veșnic schimbător: New York.

Rămâi cu bine, New York!

Pentru că Alin s-a comportat ca un gentleman, ne-am despărțit prieteni. Așa a considerat “calculata din mine”. Singura apropiere fizică dintre noi a fost mâna mea în mâna lui, atunci când mă purta prin tinerele mulțimi, ieșite la vânătoare prin cluburi. În drum spre casă, răsfoind Vogue-ul american și simțindu-mă din ce în ce mai tristă că las în urmă paradisul fetelor din “Sex and the City”, mi-am mai întors încă o dată privirea către Empire State Building care rămăsese semeață în urma mea și am citit, ca într-un vis din care mă trezeam ușor, sloganul de pe tricoul meu-suvenir: “I love New York”.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *