Flori, fete sau băieți, armăsari sau călăreți

image (2)– Tu ce variantă preferi: cal sau armăsar?!

Mă opresc brusc din citit, pesemne nu am auzit toată întrebarea. Îmi ridic privirea – fară să aștepte un răspuns, continuă:

– Știi, ideea asta  ‘cal vs. armăsar’ e destul de complexă, să știi. Îți iei un cal atunci când știi că-ți trebuie, iar un armăsar atunci când știi că-l poți avea. Mă privește insinuant în timp ce plescăie o gumă  colorată și vârtoasă.

Nu înțelegeam nimic. Am pierdut ceva?! Ori îmi trebuie?! Nu! Dau rewind 5 minute! Bun: deci stăteam la măsuță, citeam corespondența,  bate cineva în poartă, deschid, poftesc să intre, invit să ia loc, mă scuz că sunt prinsă cu treburi urgente, mă așez din  nou la măsuță. Mnu! Nici urmă de cal!

– Cum? întreb nedumerită.

– Mda, e mai greu sa înțelegi dacă nu privești de unde trebuie, îmi zice pe când se întindea pe fotoliu – picioarele- i strânse nu-mi  permiteau să văd dacă ținea ceva în brațe – îmi citea dintr-o revistă?

– Fii atentă: calul e varianta light, se creează o legătură de reciprocitate, de într-ajutorare: cal-călăreț; de cele mai multe ori este o necesitate această legatură, de ambele parți; pe când un armăsar, în primul rând nu-l poate avea oricine. Și chiar dacă îl ai, habar nu ai pentru câtă vreme îi vei sta în șa! râde atât de strident încât mă ustură mintea.

– La cum te văd, aș zice că ai avea un cal, da’ mai mult ca sigur că ai și un armăsar, îmi zice sfătoasă.

imageZâmbesc prostește încercând să schimb discuția penibilă:

– Draga mea, n-am nici cal nici armăsar, dar acum mă faci să mă întreb…

– Pe bune, ești dintr-aia?

– Dintr-aia?!

O privesc deja câș…

E copila vecinei, mi-a bătut în poartă zicând că mamă-sa întârzie și nu are unde sta un sfet de ceas. Afară plouă. Dintre hârtii o privesc peste ochelari. Știu că are vreo15 ani…nu arată.

– Pe cal te poți baza, dacă- ți găsești un cal bun, trage pentru tine în jug mai ceva decât un bou. Da’ important e să-l găsești și să fie bun. Doar că rasa asta e pe cale de dispariție, știi vorba aia dacă afli de vreunu’, ia-l înainte să-l vezi!

– Zici tu?

Încuviințează cu un zâmbet larg și drăcesc. Pentru o clipă am mustăcit. Mă vedeam mergând spre birou călare, sau poate la țară cu un ponei simpatic și pletos –  întotdeauna mi-am dorit un ponei!

– Pe de altă parte, tine ea morțiș să-și continuie teoria, un armăsar e cu totul altceva!

– Nu-i aceeași rasă? întreb încercând să-i intru-n joc, dacă tot îmi fugise  mintea de la toată hârțogăraia – acu’ chiar mă gândeam cum ar fi pe un huțul sprinten și vânjos, la galop, pe o pajiște crudă…

– Nici pe departe!  Cu armăsarul e o loterie, azi îl ai mâine nu știi..

– Cum așa? Păi și banii pe el?

– Pe el? mă întreabă ea nedumerită pentru prima oară. Pe tine! îmi zice cu aplomb.

– Pe mine?! întreb consternată.

– Draga mea, spun hotarată să nu mai ascult  ce bâiguie de mai bine  de zece minute, eu cred că  faci o confuzie încurcând speciile –  cel la care te referi tu, este pește!

O întreb dacă a auzit despre telegonie. Mă privește cu ochi mari, mă întreabă dacă se ia. Îi explic cum că nu e boală, ci o teorie, conform căreia cromozomii au capacitatea de a memora informație și pe cale ondulatorie.

– …cică oamenii de știință au facut posibilă împerecherea dintre o iapă și o zebră; imediat după, ce crezi ca s-a întâmplat? Nimic, bineînțeles; doar că după un timp, după ce iapa s-a împerecheat cu alți armăsari, ce crezi că  a făcut?! Un pui de zebră – încerc să-i traduc…

La fel se întâmplă și în genetica umană.

image (1) – Așadar: primul bărbat din viaţa unei femei poate  produce un efect întârziat. Telegonia demonstrează că păstrarea virginităţii până la căsătorie nu ține doar de sănătatea spiritului, ci și de cea a trupului. Odată cu sămânța străină, informaţii genetice de tot felul, ajung în corpul viitoarei mame; cu cât mai mulți parteneri, cu atât mai afectată va fi zestrea genetică. Cel puțin așa susține studiul, încerc să scurtez ideea contondentă.

De câteva minute, nu-i mai aud nici vorba, nici guma plescăită. Îi dau un pahar cu apă. Apare mamă-să. O strigă pe nume. Pleacă.

inorogul din povesteA trecut mai bine de un ceas de la momentul cu pricina. Stau cu ochii pironiți între două colțuri de casă, ca între două idei; unde ajungem dacă  nu ne depășim condiția de turmă? De cele mai multe ori, starea de disconfort îți reliefează trăsăturile marcante – să-mi iau oare un măgar?!

 

Morala: Orice sâmbure – de om, de pom, de floare sau cuvânt – poate fi sădit; pe cât de bun e lutul ce-l va întâlni, pe atât de sănătos vlăstarul.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :