Femeia guvernată strict de interese

efecteSună a trompetă încălţată cu cizme de piţipoancă. Ştiţi genul. E tristă ca o vioară aruncată la gunoi, cu corzile împrăştiate pe caldarîm. E tot atît de blîndă cu cei care ar putea-o ajuta să-şi încalte cizmele alea pe cît de falsă cu cei care ar putea să-i acordeze corzile. S-o vedeţi cînd se scutură din toate bigudiurile dacă nu-i iese ceva, şi de obicei nu prea-i iese. Ca orice buric al pămîntului, crede că Universul întreg trebuie să-i stea la dispoziţie. Nu prea se întîmplă asta, evident. Universul are întotdeauna alte planuri şi de obicei sunt contrare realităţii fufelor. Cît poţi, deci, s-o suporţi trosnind din toate încheieturile? La un moment dat o apucă, chiar dacă  nu prea durează mult, mai exact pînă la următoarea isterie, apucată şi aceea din senin, fie în plin şuvoi menstrual, fie la prima intersecţie, cînd nu-şi mai poate controla privirea şi nemaifiind atentă la semafor, începe să se admire în vitrinele magazinelor, oh, doamne, manechinul ăla arată mai bine decît mine, îi scapă ei un gînd sprinţar. Cum va mai cuceri ea lumea?

O lume măruntă, de altfel… nu-şi va murdări ea mînuţele şi nici nu merită să se aplece să culeagă o hîrtie de jos, nici măcar să-şi spele propria ceşcuţă de cafea. Suferă de ea însăşi atît de mult încît prima boală de care va suferi e paranoia. Orice greşeală va fi ţinută minte, orice duşman va fi trecut pe lista neagră, cînd va mulţumi într-o zi pentru succesul ei, toţi aceştia vor conta, cu toate că ea n-a contat niciodată pentru nimeni mai mult decît ca subiect de 3 minute de pălăvrăgeală între oameni care chiar au treburi mai mult sau mai puţin importante. Totuşi, va învîrti privirea peste aceste chestii nesemnificative ca o prinţesă înconjurată de boabe de mazăre, ah, ce crudă e lumea măruntă cu ea, totul o răneşte, căldura, ploaia, munca, sunetul telefonului, smaltul sărit al unei unghii, spatele bărbatului după ce-o orgasmizeaza, amantul care i se însoară cu alta, după ce-a minţit-o c-o s-o ia pe ea, săraca, un iubit care se răzgîndeşte şi o caută după 5000 de zile de craiereală, ce să mai facă şi ea ca să primească atenţia binemeritată?

De obicei toate i se întîmplă numai ei, chestii grave, desigur, nu are slujbă – aaa, e de vină soarele care i-a nimicit rimelul, nu o iubeşte bărbatul – normal, e de vină cafeaua pe care a băut-o cu prietenele, nemernicu` naibii, ce, mai vrea şi de mîncare? E tot timpul bolnavă. De nervi! Nevricoasă, ar spune Caragiale. Pe lumea asta crudă, care nu i se mai aşterne odată la picioare, pe prietenele care o trădează la prima ceaşcă de cafea cu altă proastă, pe copii că trebuie să facă temele cu ei, pe măcelar că nu i-a admirat ultima achiziţie vestimentară.

Se va scurge pînă la urmă singură la picioarele unui bărbat slab, care o ascultă, că ce altceva să-i facă şi ăla? Cîte boabe de mazăre să tot mănînce, bietu`, ca să facă gol în jurul ei? Femeile nu o place, că ea e atît de fantastică încît în competiţie cu manechinul din vitrină, îşi dă deodată seama că toţi bărbaţii salivează după ea, nu, nu pentru că se arată disponibilă, nu, nu pentru că jonglează cu termenii dex-ului, ştie şi ea ce înseamnă prietenia, iubirea, de-aia le şi distruge pe ale altora, bîrfindu-i ca o ţaţă dezmăţată, în competiţie şi cu tanti Veta, de la scara blocului, dar ce? o fi fost şi aia manechin în tinereţe şi uite, săraca, ce-a ajuns, o bătrînă singură, cu spume la gură, nevizitată nici de copii, că nici aia habar n-au cine le e tatăl.

Vai, săraca pui de cuc, fîl fîl în cuibul altora, poate-poate şi-o face milă cineva de ea şi poate o va înţelege… dar pînă atunci, staţi aşa, nu plecaţi din faţa televizoarelor, radiourilor sau afişelor electorale, la prima vedere e măturată de grijile altora, e numai trup şi suflet, dedicată altora pînă la ultima suflare, la ultima vedere încă mai zîmbea crezînd că păcăleşte pe cineva.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *