Femeia, eterna prezență, eternul mister

thtyCineva a decis la un moment dat să minimalizeze importanţa femeii în evoluţia noastră. Poate a fost o decizie înţeleaptă, altfel nu am mai fi ştiut astăzi cu toţii că în spatele fiecărui bărbat puternic, în spatele fiecărui lucru important aş completa eu, se afla o femeie.

Ştiu că nu avem nevoie de altceva din afara noastră ca să simţim şi să fim aşa cum am fost făcute, frumoase ca nişte tigroaice, puternice precum leoaicele, aprige ca nişte zeiţe, inteligente ca natura, sensibile ca orice mamă când vine vorba de ce ne este drag, luptătoare ca astrele care înving timpul, creative că dumnezeii. Toate astea sunt în noi.

Nu există femeie urâtă, rea, rece, frigidă, netalentată, sau neiubită. Totul începe şi se termină cu noi. Avem nevoie doar să reînvățăm calea către noi.

Asta este în cutia Pandorei de care aduceam aminte mai devreme, zeiţa din noi.

Aici te invit să redescoperi regina care eşti, femeia, iubită, prietenă, poate soţie, mama sau bunica. Toate suntem ceea ce natura ne-a creat să fim şi toate putem să învăţăm să redevenim. În cutia asta avem atitudinea, iubirea care dă tonul pe care ceilalţi vor dansa, mândria cu care ne vom purta firele albe, ridurile, vergeturile sau celelalte kilograme în plus. Acceptarea şi stima de sine. Spiritul care, deşi nu învinge fizicul, dar acesta îi urmează celui mai puternic. Zâmbetul uşor care apare după ce stoarcem toate lacrimile, noul „DA” şi noul „NU” spuse calm, dar ferm, fiindcă nu a fost niciodată poate. Iar poate niciodată „DA”. Noua viaţă în care a trăi nu înseamnă a supravieţui, ci a te bucura în fiecare moment de cine eşti, de ceea ce faci şi de destinaţia pe care ai ales-o, dar mai ales de drumul până acolo. Şi mai ales o să găsim acolo Femeia-Curaj care ştie că doar în ea sunt toate resursele de care este nevoia să schimbe lumea.

bonsoir etCum ne-a îngreunat viața curentul feminist

Uneori, când obosim de luptă, când e prea greu să mai fim bărbat şi femeie, mama şi tată, casnică şi carieristă, toate la un loc şi nimic care să ţină cont de ce avem noi nevoie, atunci ar trebui să ne întrebăm cât de departe am mers cu lupta pentru egalitate. Şi cui a servit ridicarea noastră peste bărbat şi eliminarea lui din inerență prin chiar emascularea la care l-am supus. Feminismul nu este de condamnat, ne-a adus prea multe lucruri bune, dar ar trebui rescris. Dacă credeam cândva orbeşte între egalitatea între bărbaţi şi femei, de când am devenit mamă, tind să cred că s-a făcut o confuzie istorică între şansă, drept şi obligaţie.

Uite de exemplu, unde s-a ajuns cu rata divorţurilor, numărul mare de copii în afara căsătoriei. Mult propovăduită unitate a familie, sanctitate a căsătoriei, fidelitatea, au devenit valori complet răsturnate. Şi poate nu s-ar fi ajuns aici dacă societatea prin chiar instituţiile sale reprezentative, nu ar fi jucat un rol important. Şi societatea suntem noi. Şi instituţiile despre care vorbesc suntem tot noi. Noi, femeile şi bărbaţii care care le construim şi conducem, fiecare suntem responsabili pentru felul în care ne scriem istoria. „Unde este dom’le caraacterul indisolubil şi sfânt al familiei când aţi decis să ţineţi la muncă o femeie cu burta de şapte, opt sau nouă luni?se întreabă Fausto Antonini prefațându-l pe Evola la Metafizica sexului. Şi unde sunt valorile acestea când o „reintegraţi” cu un sugar de trei luni?!

Fuga noastră după carieră, cot la cot cu bărbatul şi reglementările legislative care permit situaţii precum cea descrisă amar mai sus fiindcă am trăit-o de trei ori, acestea sunt un exces de zel dobândit la pachet cu feminismul.

Nu era femeia mai frumoasă şi integral feminină păstrându-şi talia subţire şi coapsele largi, purtând o rochie vaporoasă mai degrabă decât un pantalon şi o cămaşă, susurând şoapte iubitului mai degrabă decât dând cu pumnul în masă la o şedinţă de vânzări precum femeia alfa pe care am cunoscut-o cândva? Poate, dar nu neapărat.

(va urma)

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :