Facebook Love de Sărbători

joyÎntâmplare ciudată sau prostie, spuneți-i cum vreți.
Mă abordează un ciumpaparez pe net, fan al unei prietene-scriitoare. Vorbeşte foarte frumos, bun simţ, tot ce şi-ar dori o femeie de la un bărbat, eu intru în jocul lui şi începem să comunicăm. În patru zile ne-am dat 438 de sms-uri, telefoane fără număr, cică să ne cunoaştem mai bine.
Îmi vorbeşte omul că vrea o relaţie serioasă, eu cum sunt în plm stătută de ceva vreme mă gândesc că cine ştie de unde sare iepurilă şi deja îmi vine o idee să mă văd cu el, dar cum am lucrat de noapte şi o am pe bunica de 90 de ani la mine şi sunt şi bucătăreasă şi stresată la muncă şi acasă am tot amânat întâlnirea până acu vreo 4 zile înainte de Crăciun.
Cu hapciupaliticu am doar 2 prieteni comuni pe scriitoarea aia şi pe o tipă cu care am copilărit. Le-am trimis mesaje să văd dacă ştiu ele ceva de handibel, am fost încurajată să-l cunosc, adevărul e că şi pe mine mă mânca, păi cine mai are timp în ziua de azi să-ţi trimită atâtea mesaje cu nemiluita? Aveam şi nişte semne de întrebare din toată SMS-uiala asta, desigur. De pildă, cum e posibil oare ca unul care nu te cunoaşte deloc să te întrebe “tu mă iubeşti?” sau “vii la mine dimineaţă să ne bem cafeaua împreună?”, sau “o îmbrăţişare de seară pe o cafea de dimineaţă?”, sau “vrei să fim împreună?”, sau “hai să ne mutăm împreună” chestii de genul. “Hello băiatul, nu mă cunoşti, arzi etape”, încercam să-l aduc cu picioarele pe pământ. Îşi revenea, îşi cerea scuze, iar părea ok.
Mi-a spus că uneori sare calul, dar îşi revine. I-am explicat că eu sunt mult mai mare ca el, am încercat să fiu de o diplomaţie de nu mă recunosc (mare greşeală) trebuia să-I zic “muie mă, marş la măta că e cald şi bine”, dar n-am făcut-o. Zău dacă mă-nțeleg uneori. O fi de la Sărbători, toată lumea o ia razna în perioada asta.
Îmi stresez cele două prietene la cap de parcă nu aveau şi ele o grămadă. După ce le dau amănunte, amândouă îmi spun “E nebun, du-te doar să-i dai flit, dacă tot te mănâncă”.
coffeeŞi exact asta am făcut.
M-am văzut cu fan-ul no.1 în public, la Unirea, am mers într-un pub aglomerat, am băut o bere cu el şi am avut nişte discuţii până m-a plictisit şi i-am spus că este “imatur”. I-au sărit dracii imediat, n-am văzut în viaţa mea un om mai agitat şi mai tembel. A plătit berile care au fost 17 lei, chiar a insistat, eu nu ştiam cum să fug mai repede de acolo.
Cea mai tare fază a fost când a pus mâna pe telefon să şteargă numerele mele de parcă cine ştie ce rahat făcea, m-a delete de pe facebook, apoi după o jumătate de oră m-a sunat să-mi spună că sunt un om slab că am ieşit cu el doar aşa ca să ies, că sunt o femeie de nimic, că nu mi-am plătit berea (parcă aş fi atârnat la 9 lei ai lui), că sunt o prostituată, că nu ştiu ce vreau şi numai jigniri. Şi-a făcut numărul, i-am spus pa şi gata, dar a tot continuat cu telefoanele şi mesajele, iar eu nimic. Biata bunica s-a speriat şi într-un final i-am răspuns. În continuare omul vrea o relaţie cu mine, mă iubeşte, mă confundă cu personajele din cărţile prietenei mele scriitoare, crede că tot ce scrie ea e realitate, deja e obsedat de mine şi probabil că şi de ea.
Cum plm scap de cretinul ăsta? M-am băgat în rahatul vieţii.

Cea mai tare ameninţare a fost că mă face de cacao pe facebook şi spune el ce fel de om sunt eu că l-am jignit şi refuzat şi că nu mi-am plătit berile :))) Asta e, fetele, viaţa noastră este facebook-ul şi nici că mai există altceva.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *