Mîncați și din barbă să nu dați

eating-pizzaEste proverbială nevoia românilor de a agonisi orice. Unii dintre politicieni, filosofi sau sociologi afirmă că această goană după aprovizionare este o reminiscenţă a perioadei comuniste cînd vitrinele ne copleşeau cu nuditatea lor crudă. Poate din această cauză, am devenit în 45 de ani de comunism un popor de onanişti. Ici-colo se mai trezeşte în cîte unul instinctul de violator şi atunci apare la „Ştirile de la ora 17.00”.

Dar să revenim la oile noastre, adică la agoniseala zilnică… Uitaţi-vă la românii care iau cu asalt hypermarket-urile, care îşi umplu combinele frigorifice, de zici că mîine vine Apocalipsa sau că vor fi supuşi unei catastrofe ori unei explozii radioactive. Teama asta de foame se face simţită în ultimul timp din ce în ce mai des în ţara noastră. Mai precis, totul este acum calculat nu la kilogram, ci de-a dreptul la bax, pentru că oamenii de rînd sunt mai uşor de păcălit cu un preţ mic la o cantitate mare, decît cu un preţ mai ridicat cu cîteva centime pentru o singură bucată. În aceste condiţii, rafturile se golesc rapid, frigiderele, congelatoarele şi cămările românilor gem de gemuri, cărnuri, paste, borcane cu bulion, lactate, mezeluri, măsline şi fel de fel de salate, iar conturile bancare ale comercianţilor devin din ce în ce mai pline.

Ca urmare, nu te mai miri cînd vezi că numărul internaţilor la boli infecţioase a crescut considerabil. Cum să nu crească, în condiţiile depozitarii aberante a alimentelor, luni în şir, fără nici o noimă, cînd magazinele vuiesc zilnic de marfă proaspătă?
extraUltima găselniţă care, însă, a pus capac, este cea oferită de către proprietarii diferitelor cluburi şi localuri. În speţă, vorbim despre sortimentul pizza, care în acest moment se găseşte sub diferite mărimi: mică, medie, mare, large, extra-large (XL) sau XXL…ori o fi XXX, ca dracu’ mai ştie cu atîtea mărimi!

Cert este că atunci cînd îţi scoţi consoarta sau vreun amic la o pizzerie, parcă nu îţi dă mîna să îi cumperi o pizză medie, să nu creadă fata sau doamna că eşti vreun zgîrie-brînză sau un coate-goale, iar amicul să nu se gîndească la faptul că ai o anumită problemă privind mărimea şi încerci în acest mod să îi comunici şi lui ce te doare. Cît despre pizza medie, îţi spui în barbă că ţie nu îţi ajunge ca să te saturi, astfel încît ajungi să comanzi o pizza mare, XL sau chiar XXL pentru amîndoi, deoarece pe nici un meniu nu scrie gramajul, ci doar diametrul respectivului sortiment, de parcă nu ai putea să întinzi puţină cocă pentru a o duce la un diametru de 40 cm! Mai mult, uneori iei de bună şi recomandarea ospătarului care îţi spune că pizza casei XL este cea mai bună, aşa cum mi s-a întîmplat mie în urmă cu cîteva zile cînd m-am aciuat la Terasa Colonadelor din Constanța. N-am avut ce face şi am luat o pizza Colonadelor XL, însă cînd am văzut ce monstru mi-au pus în faţă, adică o chestie rotundă care cîntărea peste un kilogram, m-am uitat la prietena mea că viţelul la poarta noua.

Cert este că m-am conformat şi eu majorităţii românilor, şi pentru că tot am plătit 30 RON pe ditamai chiolhanul, mi-am pus burta la bătaie, pentru că stomacul prietenei mele nu putea duce atîta nesimţire. Şi am mîncat… am mîncat…am mîncat…nu se mai termina, frate! Am tot dat cu bere, cu suc, cu apă, ca să împing bolurile alimentare la vale, şi iar am mîncat… am mîncat, dar tot nu am putut-o dovedi, deşi consider că am un burdihan considerabil, de episcop cu stare. La un moment dat mi s-a făcut greaţă de atîta rahat îngurgitat şi am plecat din local cu un gust amar. Nu ştiu ce or fi băgat aia în extra-large-ul canceros, dar vă pot spune că în noaptea respectivă nu mi-a mai ars de giugiulit în Grădina Icoanei sau de făcut serenade pe sub plapumă…

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :