Executivii – sau cand imaginea de sine nu miroase asa bine

1Cine sunt, dom`le, executivii ăştia?! Ei bine, sunt domnii directori de cel mai mare rang de pixul cărora depind vieţile a zeci de mii de oameni obişnuiţi, ca mine şi ca tine.

M-a întrebat un executiv la un interviu: ce îţi doreşti peste cinci ani?

Ce să vreau, am deja tot, i-am spus. Vreau să râd cu copiii mei, să mănânc prăjituri făcute de mama până o să împlinesc 80 de ani, să joc cărţi cu prietenii, să mă iubesc cu partenerul meu, să cânt şi să dansez. Să visez în continuare, să nu renunţ la visele mele şi să sper că o să schimb lumea pentru copiii mei.

Nu am luat interviul.

Executivii sunt cei mai săraci în toate astea. Nu le au, nu le doresc şi nu le înţeleg pentru că au uitat cum e să trăieşti în afara cubului. Executivii scanează hârtii, iau decizii şi trăiesc în funcţie de asta. Sunt îmbrăcaţi ca directorii de pombe funebre şi îşi respiră viaţa în cutii fără aer. Mor cu toţii alergând după bani, statistici, cifre. Nu ştiu ce să facă cu ei decât să facă şi mai mulţi.

Educaţia te pregăteşte să devii aşa. Să alergi după viitor, bani, nivel de carieră. Educaţia nu te mai pregăteşte să devii tu însuţi. Fiindcă tu eşti o simplă variabilă în ecuaţiile marilor corporaţii, conduse de către executivi.

Sigur, afacerile nu sunt făcute de corporaţii, sunt făcute de oameni. Chiar dacă ei nu contează ca indivizi, sunt singurii care duc afacerea mai departe. Executivii vin, fac bani, pleacă, fac şi mai mulţi bani.

Am cunoscut mulţi dintre ei fiindcă nu am ştiut cum e să ţii capul plecat de frica sabiei. I-am văzut venind să preia frâiele companiilor ca nişte zei şi plecând ca nişte câini cu coada între picioare. I-am văzut în aroganţa lor maximă, dar şi în umilinţă, i-am văzut făcând greşeli sau asumându-şi meritele altora. I-am văzut înşelând şi minţind, i-am văzut pierzându-şi capetele şi demnitatea pentru o fustă care a ştiut să profite de faptul că şi executivii sunt oameni, mai ales despre bărbaţi vorbesc, gagici deştepte care s-au căţărat cum au putut pe umerii lor şi apoi le-au dat un şut în fund când n-au mai avut nevoie de ei.

Dacă te pregăteşti să devii executiv ai grijă că şi ei au slăbiciuni!

sign offIată cum îi recunoşti:

Aroganţa mai mare decât experienţa le va fi fatală.

Meritocraţia funcţionează doar în cazul blondelor, silicoanelor, orelor suplimentare la ceas de taină, abilităţilor de a curăţa scamele de pe costum.

Au încredere doar în şoferul şi secretara lor, iar aceştia sunt oameni.

Au nevoie să li se spună cât de ultra-extra-fantastico-nemaipomeniţi sunt.

Au nevoie să fie ascultaţi.

Au nevoie să creadă că ştiu tot ce mişcă la etajele inferioare.

Vor prefera totdeauna inteligenţa în faţa frumuseţii atunci când se afişează şi nu vor spune nu amantei cu IQ 0 şi nici celei mai bune prietene care să-l stimuleze intelectual.

Au termen de garanţie scurt şi condiţii de expirare excelente.

Funcţia le omoară simţul realităţii.

Când cad de sus, dispar.

Şi noi rămânem să povestim despre următorii. Iar cei decăzuţi se pierd în propria lor umanitate pe care nu mai ştiu cum să o digere. Dar nu ne interesează. Fiindcă nu ne dorim cu toţii să fim executivi. Nu-i aşa?

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Mihaela spune:

    Cred ca nu m ai prins intr o stare prea buna … sunt ,,anesteziata” sa spunem de tot ce se intimpla, vin chinezii, pleaca Basescu, vine Ponta, … a , scuze , doamna directoare susoteste ceva cu dl Dragnea… sincer, nu m as lasa nici mingiiata pe talpa, de acest domn, chiar daca mi ar da 100 mil pe luna .. salar!! Romania? are bani, dragii mei … dar la saci … facem pe fomistii, dar in Poiana, nu mai sunt bilete la Revelion, 40 da milioane pe cap de vaca furajera!! Monica???? mi e sila!!!!! As pleca .. dar ma dor radacinile.. as fugi … dar mi e mila … cine Doamne ne mai scoate din cacatul asta in care apar pe sticla doar silicoane, parlamentari imbracati de madam Placinta, … sunt copii bolnavi in spitale si nu i vede nimeni .. batrinii nu mai au personalitate, cauta prin cosuri de gunoi …. in seara asta … asta sunt … o acritura… vad negru in fata ochilor … si tare mi as dori sa mai am macar o saptamina din copilaria mea, in care nu erau atitea informatii, nu am murit de foame, … mi e dor de liniste!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *