Eternitatea într-o viață de om

25Our lives are not our own. From womb to tomb, we are bound to others. Past and present. And by each crime and every kindness, we birth our future. (Cloud Atlas 2012) 

Chiar aşa, te-ai gândit vreodată că indiferent cât de mult te zbați, suferi, iubești, speri, ierți, primești sau dai, viaţa ta nu este a ta? Că poate, așa cum zice filmul, din pântec şi până în mormânt suntem legați unii de alții, trecutul cu prezentul, clipa presentă cu infinitul? Poate că  fiecare zâmbet, fiecare act de cruzime sau de bunătate, fiecare gând şi fiecare vis, fiecare coșmar, toate ne duc mai aproape de ceea trebuie şi o să se întâmple.

Uneori când sunt într-un moment de maximă tensiune, când nu mai ştiu ce să aleg, cum să rezolv situaţii sau ce contează mai mult, îmi aduc aminte să mă gândesc la ce aş face dacă aş ști că pot să fac orice. Mă gândesc că nu e important ce decid, dar e important să aleg şi să nu mai las orele şi nopţile să mă tortureze cu aceleaşi ntrebari: „ce fac, cum o scot la capăt”. Că e scris acolo undeva că oricum o să aleg ce trebuie, ce e menit.. că hazardul o să lucreze indiferent cât încerc să controlez. Şi atunci îmi este uşor şi simt imediat că mi se ridică o piatră de pe piept şi că pot să respir şi să dorm. Încep să visez, să vagabondez printre mici capricii, mari oportunităţi şi infinite opţiuni. Mă hrănesc aşa cu visele mele şi, la momentul potrivit nu ştiu ce  începe să lucreze pentru mine. Lucrurile încep să se mişte, oameni apar din senin.

În toată filozofia asta trebuie doar să ţin minte vorba unui înţelept prieten, problemele, oricare ar fi acestea, cât timp se măsoară în bani, e bine şi se vor rezolva. Asta mă duce cu gândul la o altă vorbă care spune cam aşa „mă plângeam că nu am încălţăminte şi apoi am văzut pe cineva fără picioare”. Adevărat, nu-i aşa? Toate astea nu înseamnă să ne aşezăm liniştiţi cu capul pe pernă şi să visăm. Înseamnă doar să redirecţionăm energia pe care o consumăm cu griji pentru lucruri probabile către lucrurile pe care le putem face dacă acele griji nu ar fi. Să acţionăm atunci când ştim exact cu ce avem de a face.

11694886_1092239730803572_8970091644968211691_nZic să luptăm cu tot ce avem să mergem mereu înainte fiindcă omul, ca şi natura, va găsi mereu o cale să înflorească. Sau calea îl va găsi pe el. Dacă nu mă crezi, uită-te la florile care ies din asfalt, la muşchiul verde şi moale crescut pe piatră seacă, la plantele vesele înflorite pe o bancă părăsită. La copii ai nimănui şi de niciunde care ajung să devină cineva şi să-şi lase vieţile în urmă ca mesaj. Aşa că, dă-i drumul şi fă ce ai face dacă totul ţi-ar fi permis, într-un fel sau altul, oamenii potriviţi şi contextul necesar nu vor întârzia să îşi facă loc în viaţa ta. Visează în stil mare, munceşte cu sufletul şi încăpăţânează-te să reuşeşti, dacă asta vrei, vrei pentru că aşa trebuie să se întâmple.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *