Elefantul și puii lui

Ilustrație: Simona Badiu

De treizeci de ani încoace,

Elefantul e în pace.

Pădurea a modernizat

Transformînd o fortăreață

Într-o entitate măreață

Potecuțe a tăiat

De la propriul palat.

A făcut mai multe cuști

Ca să nu poți să mai muști

A început să construiască

Cică pentru pui, să crească

Și să fie protejați

Să nu fie atacați.

Puișorii au crescut,

S-au bătut, s-au întrecut

Și pe urmă au decis

Să își facă propriul vis.

Pe elefant l-au închis

Dar fiind puieți de cușcă

Le e teamă c-alții mușcă

Le e frică mult de lei,

Și de lupi, de porumbei,

Cam de tot ce-afară mișcă

Ce nu pot băga în cușcă.

Le repugnă construitul,

Dar le piere ciripitul,

Cînd văd în pădurea toată

Animalele de pradă

Care nu mai pot s-accepte

Fițele de mîțe grase

Ale celor din cetate

Ori vînezi ca să trăiești

Ori în cușcă poposești.

Dar în cușca mititică

Trebuie să ai păpică

Și atunci de supărare

Se duc chiar și cer iertare

Elefantului cel mare.

Elefantul liniștit

Știe c-a-mbătrînit

Și deși cu seriozitate

A păzit a lui cetate

Nu că s-a cam supărat

Dar de cînd a fost legat

A început să se desfete

Cu o mie de momente

Fără responsabilitate,

Fără stres și bețe-n roate

Așa că fără chef,

Va lăsa pe viitor

Puișorii trădători

Pradă fiarelor sălbatice

Care fără să se panice

Îi vor sfîrteca încet

Și vor muri cu regret

Că n-au învățat la timp

Ori să mearga să vîneze,

Ori cel mult să nu-l trădeze.

Comentează :