Dulceață de toporași

Cînd zici toporași zici dragoste de viață, căci ei îți reconfirmă că primăvara și-a început ceremonia iubirii cu natura, intrîndu-și deja temeinic în drepturi, iar acu’ nu rămîne decît ca totul să prindă viață.

Viață liliachie și parfumată a prins și grădina noastră și cum n-am putut sta locului de bucurie, m-am pornit după solstițiu, într-o dimineață, după ce s-a ridicat roua, dar pînă-n amiază – căci așa se aleg florile de leac – a culege parfumatele cele firave și movulii.

Acu’ tre’ să știi că pentru o dulceață gustoasă îți trebuie măcar vreo 400 gr de toporași, ( dacă nu-i ai în grădină, bine ar fi să-i culegi din pădure, nu din parcuri ori alte locuri poluate) așa că înarmează-te cu răbdare că de nu ai condiție fizică te paște o febră musculară pe cinste; vorba soacră-mii: ” ori vă-nvățați, ori renunțați…” – da’ nu-i loc să renunți, îți garantez că te vei îndrăgosti de gustul rafinat al acestor nestemate flori.

Așadar, după ce culegi o poală zdravănă de toporași, doar inflorescența (fără codițe, ori frunze), să ai la îndemînă 1 kg de zahăr, 650 ml apă de izvor, nu mai mult de 1 plic de zahăr vanilat (nu ți-aș recomanda păstaie de vanilie, căci poate acoperi fina aromă a florilor, și-ar fi păcat), 1 lime mai rotofei și zemos, ori 2 dacă sunt mai mici (lime-ul e mai suav, dar dacă n-ai merge și o lămîie bondoacă) și terenul e pregătit pentru a transforma bucătăria într-o distilerie cu ‘parfum comestibil’.

După ce speli florile în multă apă rece, cît să scapi de vreun fir de iarbă rătăcit, lasă-le să se zvînte bine, apoi cu zeama cea acră freacă-le temeinic cît să le îmbibi din plin. Pune pe foc apa, zahărul și plicul vanilat și lasă-le să tragă măcar cîteva clocote sănătoase, apoi cînd începe a se îngroșa nițel, pune și florile și strecoară și zeama cea acră de a mai rămas printre ele. Cu un mixer cu picior eu am zdrobit vreme de cîteva clipe florile, dar tu, dacă vrei le poți lăsa taman așa și vei avea o dulceață minunată cu flori întregi. Pregătește-te apoi ca toată bucătăria să-ți fie învăluită într-o aromă dumnezeiască de parfum franțuzesc și învîrte cu sîrguință pînă se îngroașă aproape să nu-ți cadă de pe lingura (de lemn). Poți face testul farfuriei (pe marginea unei farfurii adînci pune un bob, iar dacă rămîne țeapăn ca o bomboană, să știi că-i gata), iar după ce a trecut testul e numai bun de pus în borcane; borcane pe care le încălzești puțintel în cuptor cît să nu crape de emoție cînd pui amestecul ăsta fierbinte ca o dragoste mare. După ce ai îndestulat fiecare borcănaș, înfiletează bine cîte un capac și mai vîrăle-n cuptor cît pentru încă vreo 10 minute la un foc molcom da’ hotărît fără a deschide ușa cuptorului.

Se zice că toporașii ar fi folosiți în ritualuri de iubire, ba chiar că ar putea destinde nervi, apăi nu știu cum ai putea să fii încordat cît savurezi o astfel de ambrozie, ori să nu prindă drag de tine cel cu care împarți magia asta parfumată.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Laura Frunza spune:

    In fiecare an zic ca fac si nu reusesc, pentru ca nu ajung la padure sa-i culeg 🙁

Comentează :