Dramoletă la cosmetică

10155996_1654820048067789_7512951622978373331_nCine nu bîrfește despre sex, nici nu face. Dar cine bîrfește prea mult, s-ar putea să fie abstinent de un secol.

Mă nimeresc ieri în mașină cu 4 colegi de redacție. Nu erau de la Playboy, n-am avut eu norocul ăsta, ci mai degrabă unii care ar putea fi personajele abstinentepentru care se fac filme ca Fifty Shades of Grey. Studenta la Jurnalism cu figura ei de șoricică virgină își bîrfea profesoara de nu știu ce curs că face mai mult sex cu bărbați însurați decît prezență la cursuri, reporterul întreba dacă e bună de ceva profesoara asta, studenta zicea că nu (dar la cît era de urîțică, nu cred că părerea ei conta), eu spuneam că da (dar mie-mi plac toate femeile fără coșuri pe față, așa că nu știu dacă trebuie să mă-ntrebe cineva pe mine). De unde știa Studenta la Jurnalism atîtea despre profa ei aveam să aflu 5 km mai încolo. De pe Facebook. A, dacă știe de pe Facebook, ce să mai zici?

Nu stau să mă întreb unde-s vremurile de altădată cînd stăteai cu prietenii la un can-can de vorbă, în fața unei cești aromate de cafea sau în jurul unei navete  de bere. Nici măcar nu puteai să zici că există prietenie, dacă nu aveai 2-3 gagici fără de care n-ar fi existat o bîrfă cinstită. Oricum ar fi fost, orice bîrfă despre “curva dracului” sau „blonda supremă care i-a luat pe toți însurații la rînd” nu făcea altceva decît să le aprindă și mai rău imaginația amicilor mei. Mai ales a ălora însurați.

10982142_474768656011706_4742960772664145586_nE o logică aici care-mi scapă. Nu o dată mi s-a întîmplat să mă plîng unui prieten de escapadele extraconjugale ale unei măritate care mă folosea drept paravan să scape de ochii vigilenți ai soțului, ca patru luni mai încolo amicul meu să și-o tragă de amantă. Desigur, la vremea cînd se întîmplau acestea eram burlacă, nu puteam pricepe mecanismele subtile ale unei căsnicii și cît de mult ar putea ele să anuleze sau să schimbe Sinele unui om. Că uneori e nevoie de evadări ca să-ți faci curaj să spui lucrurilor pe nume, iar alteori doar să-ți amintești cine ești din mijlocul maldărului de activități zilnice, repetate an după an, factură după factură, copil după copil (acolo unde e cazul), e deja altă poveste, pentru alt gen de reviste. Ce treabă are însă asta cu sexul? Păi are, că de-acolo pleacă toate și tot acolo se sfîrșesc. Nu mai bine o amantă sau un amant la casa omului ca să mai dăm un bobîrnac iubirii conjugale?

Apropo de femei devoratoare de bărbați, eram tot în perioada mea de burlăcie cînd am aterizat de data asta într-un cabinet de cosmetică din București, unde am dat de o nebună care m-a întrebat de unde sunt. E așa o regulă parcă la cosmeticienele astea să te întrebe imediat de unde ești, de parcă altfel nu poate fi executată o epilare definitivă. Sincer, chiar nu vreau să fac conversație atunci cînd îmi smulge părul de pe picioare. Concentrează-te naiba acolo și lasă-mă-n durerea mea. Mă rog, sau poate n-am întîlnit eu cosmeticiene cu arta conversației în vîrful benzilor de ceară. Îi spun de unde sunt, mai mult ca să scap de ea, și aia sare ca arsă, că am crezut inițial că i-a căzut ceară fierbinte pe picior. „Vaaaai, dar și eu tot de-acolo sunt!” Aoleu, ce ne facem acum? Nici nu știi cum să reacționezi în situații de genul ăsta, adică atunci cînd te afli în chiloți în fața unei necunoscute care vrea să-ți sară în brațe ca și cum ai fi sora ei geamănă pierdută de părinți. Ochii îi străluceau de parcă fumase iarbă, așa că am mimat și eu bucuria, rugîndu-mă-n gînd să nu treacă la pupături zgomotoase. Cam părea genul. I-a trecut imediat cînd i-am spus că lucrez în presă. Jeez, simțeam nevoia să pun ceva distanță între mine și ea. (Oricum, asta e a doua întrebare de care nu scapi nici moartă din ghearele cosmeticienelor din București). A început să mestece furios în ceara aia, a tăcut o veme – nu-i a bună, am gîndit în sinea mea, o fi scris cineva ceva nasol despre ea, care pesemne e o sfîntă Filofteie) și mi-a trîntit a treia întrebare: “O cunoști pe…?” Și-mi spune numele unei jurnaliste, cunoscută ca devoratoare de bărbați. M-a pus dracu să spun da. Părea dubios să spun nu. Imediat după aceea, gagica a început să tune și să fulgere, în timp ce-mi smulgea părul de pe picioare. Mi-a fost o teamă cumplită că n-o să mai ies vie din afurisitul ăla de cabinet.

11209683_619875818147482_7209380079364409774_nAm aflat că ”devoratoarea” mea îi furase și ăsteia bărbatul, după care-l părăsise fără milă, cum îi era obiceiul, ca orice devoratoare care se respectă. Chiar începuse să-mi pară rău că n-o cunosc. Bine, la cît era cosmeticiana de isterică, nici nu m-aș fi mirat să păstreze pe cineva alături. De data asta m-am abținut să mai comentez ceva, căci mi-a fost frică să nu-mi smulgă și lindicul din greșeală la cîți draci avea aia în fund. Culmea este că am plecat de-acolo incredibil de bine-dispusă. Deși nu m-am mai întors niciodată la cabinetul acela, țin minte că am rîs cu poftă pe stradă în drum spre casă.

7 ani mai tîrziu, în mașina de unde a plecat ideea acestui articol, studenta la jurnalism nu înceta cu prostiile. Cică profesoara ei “fura bărbați”, iar șoferului începuseră deja să-i lucească ochii în cap ca la girofaruri. Era și el însurat și ce-ar mai fi vrut să-l fure vreuna. Și glume de-astea. Acum, pe bune, femeile chiar cred că dacă o faci pe vreuna ”curvă” sau ”nimfomană”, o să le piară bărbaților brusc interesul pentru cele denumite astfel?

Cînd am ajuns acasă studenta de la Jurnalism voia să ne împrietenim pe facebook. I-am dat flit. Mîine-poimîine mă-ntîlnesc întîmplător cu ea în vreun cabinet de cosmetică și iar se lasă cu scîntei.

 

 

 

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :