Dincolo de partidele politice

Știu că pentru mulți, conștiința e ceva abstract, iar zilele astea am văzut ce i-a scos pe oameni din case în stradă. Mă întreba un membru PSD, fidel liniei partidului de ani de zile, de ce. De ce au ieșit oamenii din casă. De ce am ieșit eu din casă. I-am spus părerea mea, care, bineînțeles, nu e un adevăr absolut.

Orice ar scrie ordonanta aia, oamenii au ieșit în stradă de teama unui abuz și a viitoarelor abuzuri. O ordonanță făcută pe repede înainte, pe șestache și publicată imediat în Monitorul Oficial. Mi-amintesc că înainte de asta cineva striga disperat pe Facebook (nu mai știu cine) către angajații de la Monitorul Oficial. ”Dacă aveți conștiință, nu publicați acea ordonanță în Monitorul Oficial. Oameni buni, dacă aveți conștiință…” S-a publicat și atunci oamenii au ieșit. Teama i-a scos în stradă. Teama de viitoarele nedreptăți, de viitoarele abuzuri, teama de a nu fi nevoiți să plece din țară pentru că nu există altă cale. Fiecare a ieșit pentru motivul lui, și-a adus aminte de o nedreptate care i s-a făcut lui cîndva, într-o anumită situație, de o coadă la care a stat cîndva și nu i s-a rezolvat o problemă, de funcționarul care l-a tratat cu indiferență sau cu aroganță, de faptul că nu mai poți avea nicăieri o slujbă în țara asta decît dacă ai pile, recomandări, relații. Iar faptul că din nou nu au fost ascultați, deși vocile se înmulțeau, asta a scos din oameni ce aveau ei mai sensibil, mai dureros.

Toate acestea s-au concentrat în cuvîntul ”abuz”.

Sunt convinsă că dacă președintele Iohannis ar fi făcut asta, oamenii ar fi ieșit și atunci în stradă. Nu contează cine ar fi făcut asta, ei ieșeau. Am ieșit și eu. Am vrut să protestez tăcut lîngă oameni, dar, mă rog, lucrurile au degenerat. I-am zis unui fost coleg de presă că vin la proteste, dar că vreau să stau lîngă el să nu mă linșeze alții care știau că încă sunt în psd. Nu consider că a fost un act de rebeliune împotriva nimănui, cu atît mai puțin a unui partid. Nu partidele ar trebui să-i definească pe oameni, ci faptele lor personale. Cine m-a înjurat pentru ce s-a întîmplat și cine încearcă să mă denigreze pentru ieșirea mea în stradă, cine m-a făcut ”vînzătoare” sau ”trădătoare”, sau ”oportunistă”, acestor oameni le spun doar atît: fiecare e liber să creadă ce vrea. Fiecare e liber să denigreze cum vrea. Dar pînă una-alta e liber.

Indiferent cîți oameni au ieșit în stradă și cîți vor mai ieși, indiferent cîte reacții vor fi din afara țării și din interior, tonul arogant al politicienilor a rămas același. Și cînd spun asta mă refer și la președintele țării. La cea mai mare manifestație a țării sale, el era plecat la Malta. Avea alte treburi.

Ce îmi pare rău este că din această ieșire în stradă a unor oameni care strigau din toate piepturile și din toată conștiința lor de oameni călcați în repetate rînduri în picioare, vor profita oamenii politici.

Așa cum s-a întîmplat și la Colectiv. Am ieșit și atunci în stradă, gîtuiți de revoltă. Ce trebuie să înțeleagă toți acești oameni care vor schimbare este că, de fapt, vor participa la o negociere între puteri. Președintele Iohannis nu se ascunde și îi face pe cei ieșiți în stradă ”oamenii lui”, lucru cît se poate de pervers.

Așa că ce e de făcut? Așa cum zic de vreo două luni încoace, nu prea mai e nimic de făcut decît să îți vezi de ale tale. Dar cel puțin, acum știu că dincolo de clasa politică, e o mare de oameni, care nu suportă nedreptatea și care au avut curajul să arate spre cei care îi ignoră zilnic într-o singură voce: ”hoții! hoții!” Sper că strigătele lor de mînie au ajuns în acea matrice a Universului unde se înregistrează tot și de unde se întoarce însutit totul înapoi, pentru fiecare în parte. Că eu nu mai pot să cred în altceva decît în această energie care circulă de la inimă la inimă și care, în înțelepciunea ei, ne poate aduce schimbarea dorită.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :