Despre cuvintele care NU ne dor

Admit că sunt unul dintre oamenii care, atunci când trebuie să vorbească, tace. Tac pentru că nu am curajul să îmi exprim sentimentele negative. Alteori cred că nu găsesc un ecou în interlocutorul meu, iar în cele mai multe cazuri, tac pentru că e mai bine aşa, fiindcă orice aş spune nu va schimba situaţia. Adevărul este că mi-e teamă să rănesc, indiferent câtă frustrare adun în mine, la momentul când ar trebui să mă exprim să  scap de acumulări, pur şi simplu nu o fac. Fiindcă mi-e frică de ce aş putea să scot pe gură şi să regret ulterior fără a mai putea să şterg cu buretele cele spuse.

Cred în puterea constructivă sau distructivă a cuvântului. În toate aspectele vieţii noastre. Am încercat şi am testat asta. Poate este o chestiune de exerciţiu, curajul de a te exprima, poate o treabă a echilibrului tău cu tine însuţi, nu ştiu, dar îmi doresc din suflet să găsesc reţeta magică aducătoare de curaj şi forţa. Dar ştiu că atunci când dorim cu adevărat să comunicăm, trebuie să avem suficientă înţelepciune să ascultăm, să folosim cuvinte care să se refere la situaţia pe care o aducem în discuţie şi nu la persoana care ne ascultă.

Astăzi vorbim despre cuvintele pe care le folosim când vrem să comunicăm o stare, un sentiment şi despre atitudinea pe care o avem când comunicăm.

Imaginează-ţi că, odată rostit, cuvântul pleacă spre cel căruia îi este adresat cu o forţă imensă. Şi niciodată, indiferent ce s-a spus, cuvântul nu poate fi retras. Rămâne undeva în conştiinţa celui care l-a primit şi a celui care l-a folosit. Pledez pentru folosirea cu bun simţ a cuvintelor, căci aşa cum ai grijă de frumoasă floare de apartament, aşa îi creşti sau îi dobori pe cei din jurul tău cu ajutorul cuvintelor. Îi poţi ajuta să înflorească sau să moară ofiliţi.

Aţi văzut vreodată oameni abuzaţi prin intermediul cuvintelor?! Eu da. Şi mai trist, am văzut copii striviţi sub greutatea unor cuvinte prost alese.

Abordarea unei comunicări corecte trebuie să abandoneze imediat dihotomiile corect-incorect sau bine-rău, bun-prost, către un limbaj bazat pe nevoie. Trebuie să îi arăţi partenerului cu care vorbeşti că ce face el şi nu e în armonie cu nevoile tale,  într-un fel care să nu-i stimuleze vinovăţia sau instinctul de a riposta imediat. În termeni simpli, acest tip de abordare necesită capacitatea de a fi alături de cel cu care comunici şi de a-l asculta când îşi exprimă nemulţumirea, de a folosi cu grijă cuvintele când ţi-o exprimi pe a ta. Indiferent dacă vorbeşti cu partenerul de viaţă, de afaceri sau cu copiii tăi. Cu toţii merităm acelaşi respect. Cu toţii trebuie să oferim şi să pretindem în aceeaşi măsură cuvinte dacă nu frumoase, atunci neapărat pozitive, clare, care să exprime o situaţie aflată în discuţie fără a-l devaloriza pe celălalt. Avem cu toţii nevoie să relaţionăm empatic,  iar o înţelegere plină de respect îl va  face pe cel căruia îi vorbeşti să simtă că eşti alături de el şi că auzi cu adevărat ce simte şi ce-i trebuie.

Comunicarea non-violentă

Limbajul onestităţii şi al empatiei  sporeşte bunăvoinţa şi ne ajută să evităm un mod de a vorbi care dă naştere resentimentelor sau la scăderea respectului de sine. Aşa cum îi răspund mereu lui Alex la întrebarea „Mami, există cuvinte magice?”, da, există, „te rog”, „mulţumesc” şi zâmbetul, căci nimeni nu va spune „nu” unui zâmbet  sau cuvintelor frumoase, la fel vă spun şi vouă, da, se poate altfel, se poate să comunici mai bine, trebuie doar să îţi doreşti.

Regulile unei comunicări eficiente de tip nonviolent sunt promovate de Monica Reu, o doamnă extraordinară pe care am avut ocazia să o ascult în câteva rânduri. Monica Reu ne descrie ”Comunicarea nonviolentă” (CNV) ca fiind un mod de interacţiune care facilitează schimburile între oameni şi rezolvarea conflictelor în mod paşnic. Ea se concentrează asupra nevoilor şi valorilor împărtăşite de noi toţi şi încurajează folosirea unui limbaj care ne accentuează compasiunea. Într-un interviu redat în Psycologies.ro declară că „Mai mult decât o metodă, pentru mine, CNV este o stare de spirit, o atitudine ce are la baza intenţia ca atât nevoile mele, cât şi ale tale să fie la fel de importante şi că, împreună, să ajungem la acele strategii care pot duce la împlinirea lor în aceeaşi măsură”.

Pentru că mi s-a părut revelator ca mod de abordare al unei comunicări sănătoase, aşa cum ne dorim cu toţii, am săpat mai adânc subiectul. Şi pentru că ani la rândul am folosit acelaşi surogat de comunicare şi am observat că toate conflictele nerezolvate în trecut s-au întors în prezent cu o forţă devastatoare. Se pare însă, că putem schimba ceva exersând un alt tip de comunicare şi aş adăuga, folosindu-ne cu bun simţ de cuvinte, indiferent de situaţie sau de interlocutor.

Cel care a pus bazele CNV în anii ’60 este doctorul în psihologie Marshall B. Rosenberg. El a reuşit să ne ofere  o alternativă la agresivitatea şi violența cu care ne-am obişnuit să tratăm viaţa. Astăzi  CNV îşi dovedeşte eficiența în multe domenii ale vieţii, de la relaţiile de familie, până la şcoli, instituţii publice, organizaţii, şi cu ajutorul Monicăi Reu pătrunde încet şi la noi.
Principiul de bază al CNV este acela că orice acţiune umană are ca scop împlinirea unei nevoi. Nevoile sunt cele care pun viaţa în mişcare. În clipa în care le identificăm, putem găsi şi strategiile cele mai bune pentru a le împlini, păstrând în acelaşi timp în minte şi în suflet respectul pentru cei care ne înconjoară.

În viaţa obişnuită, noi reacţionăm imediat la un stimul exterior, căutând să rezolvăm cumva un simptom, nu şi cauza generatoare. Marshall ne învaţă însă, că nevoile noastre pot fi eficient împlinite numai dacă suntem conştienţi de ele. Atunci când nu suntem conştienţi de nevoile noastre, iar acestea sunt mascate de anumite tipuri de comportamente, le numim neîmplinite şi stau la baza celor mai multe greşeli de comunicare.
Un alt principiu important al CNV este cel al asumării responsabilităţii sentimentelor proprii. Conştientizarea faptului că trăirile noastre negative nu se datorează niciodată acţiunilor celorlalţi. Sunt responsabil pentru ceea ce simt, iar dacă unele sau multe dintre nevoile mele esenţiale nu sunt împlinite, felul în care mă voi manifesta va fi printr-o comunicare de conflict
CNV se poate aplica în toate relaţiile pe care le avem: cu partenerul, cu părinţii, cu copiii, cu colegii de lucru, cu subalternii sau şefii, dar mai ales cu noi înşine!

Un alt guru al comunicării, Jacques Salomé care a creat propriul sistem teoretico-practic de relaţionare, metoda ESPERE, pledează pentru o ecologizare a felului în care comunicăm. Am descoperit cu plăcere cât de simplu este să fii conştient şi să iei poziţie faţă de tine şi de ceilalţi, într-un mod care să implice respectul, atenţia şi ascultarea. Aşa cum el însuşi declară cititorilor săi, „Mă adresez tuturor celor care îşi asumă responsabilitatea de a acţiona personal şi imediat, în vederea îmbunătățirii relaţiilor cu ei înşişi şi cu cei din jur.

Să comunicăm mai bine pentru a fi mai buni…

Să fim mai buni pentru a trăi mai bine…

Să trăim mai bine nu doar pentru a supravieţui…

Pentru a obţine bucuria vieţii şi respectul faţă de sine”

Personal, pledez pentru introducerea cu titlu obligatoriu în şcoală a manualelor de comunicare şi relaţionare şi pentru testarea calităţilor de relaţionare a tuturor celor care vor să întemeieze o familie. M-aş asigura poate, că mai avem o şansă să creştem copii normali, într-un mediu normal, care ştiu să-şi folosească inteligența şi empatia atunci când sunt puşi în situaţia de a-şi rezolva singuri problemele.

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Relly Gheorghe spune:

    Cuvintele suntem de fapt noi!! Uneori nu le gasim de teama, uneori ne ascundem in spatele lor dar noi stim ce vrem sa spunem! De ce?? de frica , de reactia celor cu care vrem sa interactionam, daca nu suntem compatibili si avem nevoie de prezenta lor s au de spiritul lor , atunci preferam tacerea suprema , raufacatoare, acceptam compromisul.Eu personal , de anul asta nu mai fac asa ceva, clar, vorbesc usor cam raspicat, recunosc,dar nu mai tac , spun tot ce vreau, tot ce simt, tot ce ma doare, tot ce mi doresc . Ok, n o sa i spun doamnei de la ziar , s au domnului care trece sa ia gunoiul , ceea ce vreau eu, s au cum imi doresc sa mi incep ziua! E foarte important , sa fii tu insuti important ca spirit, nu narcisist, dar liber in gindire, liber de a te explima, de a spune ce ti doresti, ce iubesti,….imi place Mala Hierba , foarte mult!! Prima data am aflat de la Ada Cartianu, ea e femeia complexa, femeia fluture, …..fetita care nu creste niciodata!! Azi m am trezit bine, vorbesc cu voi, zimbesc , beau cafeluta, e cel mai important, restul?? Vin de la sine, vor pleca …..Va doresc o zi minunata!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *