Despre blesteme și har

5Religia noastră nu încurajează blestemul, ba chiar îl pune la zid, într-un mod duhovnicesc, blînd, așa cum ne place multora să privim biserica și reprezentanții ei. Păcat greu, se spune, cade asupra celui blestemat, dacă există o nedreptate făcută de acesta, sau asupra celui care blesteamă, dacă o face din răutate. Grele sunt blestemele părinților asupra copiilor. Spunînd asta nu mă gîndesc numai la părinții și copiii biologici, ci și la părinții spirituali, cei care au datoria de a crește sufletele enoriașilor.

Atunci, stau și mă întreb, unde este marea greșeală a celui care a fotografiat limuzina unui mitropolit? Era aceasta un secret? În fața cui: a oamenilor sau a lui Dumnezeu? O are și gata. Limuzina se vede. Sfinția sa se urcă în ea, coboară din ea – și asta în fața martorilor. Ce era de ascuns? Poate opulența, altfel nu se justifică blestemul. Și ce blestem? „Să-i dea Dumnezeu atîția bani cîți a cîștigat… să-i înmulțească numai banii ăia cît o cîștigat .“ Adică, și-a făcut sfinția sa calculele și – ce-a zis? – dacă e să-i întoarcă Dumnezeu blestemul, atunci să-l ajute pe el să-și înmulțească banii cîștigați.

Unde-i harul preoțesc? Unde e sfatul creștin de a te ruga pentru dușmanii tăi? Căci dușman presupun că-ți este cel care dezvăluie lumii întregi ceea ce vrei să ascunzi.

Și, ca uimirea să nu contenească a ni se dezvălui, iată și reacția păcătoșilor: „iertare, părinte, dar ai nevoie de siguranță maximă, așa că mașina se justifică, iartă-ne că te-am prezentat în altă lumină…“

Cu ce mașină se plimbă oare unul dintre preoții care a sfințit locul în care slujește? Cu o mașină de pompieri! De ce? Ca să stingă focul din casele și sufletele sătenilor pe care nu suportă să-i vadă suferind. Unde se așază alt preot care sfințește locul? Pe marginea unui pat de dispensar pe care zace vreun suflet obidit de lipsa banilor necesari medicamentelor, făcînd pe asistentul medical, în lipsa personalului specializat. Pe unde se preumblă un alt sfințitor de locuri? Pe la cei avuți ca să strîngă bani și bunuri necesare copiilor orfani și bătrînilor lipsiți de copii.

Aceasta din urmă este adevărata față a Bisericii pe care dorim să o vedem. Voi, cei din fruntea ei, nu ne mai amăgiți cu partea întunecată a cîtorva arginți. Lăsați-ne să vedem strălucirea bunătății, căci de la voi ar trebui să o învățăm, dragi părinți!

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :