Despre bine și sex

good nightUnde sexul este privit ca ceva rău

Sex. Ar trebui să folosim cuvîntul acesta taman aşa cum îl folosesc americanii în faţa aparatului de fotografiat înlocuindu-l pe celebrul “cheese”. Spuneţi “sex” şi zîmbiţi mai des! De preferat ar fi să-l şi faceţi. Altfel toate problemele voastre, toate frustrările, toate răutăţile, invidiile, lăcomia, alergătura după glorie, bani şi funcţii vor răbufni în capul nevinovaţilor care vă înconjoară şi zău dacă are cineva vreo vină că nu ştiţi să vă potriviţi organele sexuale sau să vă armonizați energiile yin și yang. Sau călugăriţi-vă, ca să ştim cu toţii o treabă.

O să vă spun ceva azi şi nu este o noutate, dar acest secret trebuie dezvăluit odată pentru totdeauna şi în faţa celor care se feresc nu numai că vorbească despre sex ca şi cum ar fi ceva normal, ceva ce ţine de împlinire, de beatitudine spirituală atunci cînd este făcut cu persoana iubită, dar au blocaje psihice în a-l şi face folosind ca oprelişte minunata lor conştiinţă. Pentru că nu sunt în stare să aibă o partidă ca lumea printre cearşafuri, fac atîta caz de acest subiect, ca şi cum ar fi un rău întîmplat doar ca să le dea lor viaţa peste cap astfel încît, atunci cînd se nimeresc într-o colectivitate de oameni cu viaţă sexuală normală, abstinenţii au două moduri, ambele eronate, de a pune problema: ori vorbesc prea mult despre asta, ori devin agresivi şi li se zbîrleşte pielea. Oricum cînd vine vorba despre sex în cazul acestor persoane, în orice fel ar pune problema, ochii le aleargă în cap ca nişte girofaruri stricate pe timp de ceaţă. Nici nu ştii cum să-i iei şi pe unde s-o mai coteşti ca nu cumva să intri cu capul într-un parapete, ba te mai alegi şi cu el spart.

S-a născut astfel întrebărea: cît de rău este sexul de se fereşte lumea bună de el?

impletituraSecretele bine păzite…

… duc mai devreme sau mai tîrziu la dezvăluirea lor cînd ţi-e lumea mai dragă. Cine le deţine trebuie omorît. Să-i dăm cu tastatura în cap. Să-i dăm la gioale. Să-i nfigem niște cuțite în cap. Să-i omorîm copiii de foame.

Pe de altă parte, dacă frica păzeşte bostana, cele mai durabile relaţii pot fi distruse (şi chiar sînt!) de scenarită paranoidă care apare în lipsa sexului, fie el şi domestic. E bun şi ăla în lipsă de altceva. Sexul domestic, vreau să spun. Că de ăla vulcanic n-au parte decît scriitorii în imaginaţia lor bolnavă, perversă şi atît de blamată. Pregătiți tastaturile, aghiazma sau pietrele!

Cut the bullshit  sau, mai pe românește asa, terminați, bre, cu vrăjeala!

Mi-aş dori să aplic o metodă de a arăta idioţilor limitele limbajului, un fel de  scrisoare de dragoste în neant, obscenă pînă la Dumnezeu, dar atît de romanţioasă încît să-i dea lacrimile şi ultimului oligofren. Asta pentru că biblia ne-a învăţat să ne iubim aproapele. Nu?! Toţi apretaţii se gîndesc să îmblînzească fiara din ei, graţie uzanţelor sociale şi a unei diplomaţii prost înţelese. Că aşa te păcălesc încă din clasele primare, nu ai conştiinţă, eşti mort. Dar tocmai societatea a stricat – prin educaţie (a se citi încorsetare, reguli, complezenţe, manuale alternative, profesori prost pregătiți, salarii nasoale și luați orice alte realități mai vreți) tot ce era mai bun, instinctual în om, a cenzurat pornirile fireşti de dreptate și libertate și nevoia primară de sex, cea care te aduce atît de aproape de Dumnezeu.

Credinţa, pe de altă parte, că de la ea pornisem, i-a făcut pe oameni să-şi iubească aproapele, dar a uitat să le spună și că sex is good şi că n-ar trebui să se pună egalitate între sex şi şantaj sentimental, cum se întîmplă acum în căsniciile moderne. Nu mi-ai adus mărţişor a rivederci sex. Unde-i respectul? Unde-i iubirea? Şi de calci strîmb între două şantaje sentimentale, apare şi-un ţap ispăşitor după ce se consumă aventura.

Aventura, strigaţi Uraaaa!!!  

Conştiinţa… Mama ei de conştiinţă care duce la întîrziere, la inacţiune, la regrete, la nopţi nedormite şi la temerea că cineva va afla de toate fărădelegile pe care le-ai făcut fiindcă ai vrut să te simţi liber şi viu. Orice lucru care ţi-a provocat bucurie vine dintr-o activitate, din acel instinct greu de stăpînit al omului liber, restul sînt boli ale conştiinţei la care te supune societatea. Nu e frumos nici să vorbeşti prea mult despre sex, nici să scrii, dar nici să faci sex. Poate e bine să fii stupid atunci şi să dai din coadă la ceea ce greşit te-au învăţat toţi virtuoşii din viaţa ta… (care or fi oare ăia?)

si iarta-ne nouaFrica, singură, duce la comportamentul unui gîndac alergat cu pliciul

Nu o să ascult niciodată de cei care, de frică, îşi conservă conştiinţa, dar apoi calcă fără sens atît pe cadavre, cît şi pe propriile lor instincte frumoase. S-ar putea să ratez astfel cea mai frumoasă aventură din viaţa mea, dar dacă nu intru în ea n-am de unde să ştiu. Asta nu vor putea înțelege niciodată cei care cred că-mi pun bețe în roate. De unde atitudinea asta a mea de laissez-faire? Pentru că așa vreau eu să fie, pentru că orice altceva nu merită experimentat. Pentru că tu, de frică, acționezi mereu împotriva ta, chiar dacă-ți imaginezi că acționezi împotriva mea, pe cînd mie, care nu mi-e teamă, orice declarație a ta de ură și prostie, e doar o altă cale care mi se deschide către libertate. Complicat, nu?

Despre virtuţi tot aşa, numai de bine. Sunt atît de multe virtuţi ce aşteaptă să fie inventate, alea pe care chiar le vrem. Ia uite aici: răbdarea e o virtute! Cine o fi zis asta? Precis unu care o freca pe la cozile la lapte. Acolo, în situaţia respectivă, poate era o virtute, dar la fel, răbdarea prăjită duce la inactivitate, la inacţiune, la vine soarele şi pe strada mea, la resemnare, numele tău e neputinţă.

Cît despre sex, în el şi mărginirile lui, estetica e importantă, felul în care te raportezi la ideea de sex şi dragoste. Însă dacă renunţi definitiv la ideea de iubire eşti cîştigat pe viaţă. Nu desfiinţez dragostea, că nu cred că trebuie să moară sentimentele, dar să fie ale tale, nu poruncite, nu încorsetate. Adică trăieşte efectiv iubirea aia şi nu-ţi mai pune atîtea întrebări. Ale naibii sentimente, sînt atît de multe şi noi ne rezumăm la niște stări. Şi-acelea de pendulare.

De dragul iubirii carevasăzică, facem tîmpenii, nu şi sex, că se supără nenea preotul, vreo doamnă directoare sau una bucată iubită legitimă, iar asta din urmă numai dacă află că n-ai făcut cu ea. Şi pentru una bucată sex în afara căsniciei trebuie să minţi ca să nu te ia mama lui proces de divorţ. Nu, mersi… din două una: ori spitalizaţi-vă la Socola, ori faceţi sex pînă ajungeţi la extaz! Altceva nu prea mai are loc. A bientôt şi la cît mai multe orgasme…

🙂 Mala Hierba recomandă :

De asemenea, ai putea dori...

Comentează :